Cine se pune cu partidul „lu’ domnu’ Dan”?

Oricine și-a petrecut prânzul de sâmbătă în preajma bătrânei Săli de Ședințe a CJ nu poate evita această întrebare. Panorama coloanelor de oteviști care se scurgeau spre întâlnirea cu marele lor guru ar fi trebuit să trezească la realitate clasa noastră politică, dar și restul unei societăți care riscă tot mai mult să ajungă sub votul somnambulilor obsedați de Elodii și posedați de morfina justiției televizate. Faptul că numărul membrilor Partidului Poporului se apropie de un milion nu pare să îngrijoreze, darămite să sperie vreo secundă pe nimeni. Sondajele care demonstrează că singura creștere în procente este a Partidului Popular nu par că deranjează somnul nimănui. În general, acesta este efectul cifrelor seci… Dar ce te faci când toate aceste cifre prind contur și viață, când nu mai sunt doar semne aritmetice pe o hârtie sau un tabel, ci oameni adevărați, votanți credincioși, fanatici de nădejde?! Cum poți lupta cu un partid care promite izgonirea Guvernului, Parlamentului și Președintelui în șuturi? Ce-ți rămâne de bombănit atunci când statul îți va plăti 20.000 de euro dacă înregistrezi un petic de hârtie și-i spui firmă, îți mai dă și-o casă aproape de-a moaca și te scapă și de taxa radio-tv? Mai contează că oferta asta de pseudo-revoluție ți-o aduce unul ca Ion Nicolae, oportunistul politic total?!  Pentru prima dată în Vâlcea, Partidul Poporului și-a flexat puternic de tot mușchii politici. S-a întâmplat sâmbătă. A fost un spectacol neașteptat de solid și dureros de real. Cândva al PSD-ului și al PRM-ului, electoratul otevist de azi doarme visând la justiție și înghițând în sec la un trai mai bun. Problema e că trezirea nu vine și nu va veni niciodată de la Diaconescu. O fi semnul că omul chiar are stofă de politician?!