Așa cred eu


Într-o matrice politică în care componentele nu indică decât o rezolvare simplă, liderul PNL de la Vâlcea, Cristi Buican, dă dovadă rapid de mult pragma­tism. În contrast cu acesta, preș­edintele PSD Costi Rădulescu „se ține tare” de prima poziție electorală obținută de partid. Nici unul, nici celălalt, nu au o majo­ritate care să le permită preșe­dinția consiliului județean. Fie­care dintre ei trebuie să cedeze ceva pentru a forma o majo­ritate.
Cel care a înțeles rapid acest lucru este liberalul consi­derat înfrânt. Omul politic Buican s-a repliat rapid și a întins per­sonal mâna spre ALDE. Redu­cerea pierderilor și recunoaș­terea înfrângerii poate conduce, de multe ori, la câștigarea unei bătălii finale.
De partea cealaltă, Rădu­lescu stă într-un turn de fildeș și așteaptă întronarea, oferta sa către „muritori” fiind indiferența.
Deși pare învingător, PSD-ul este principalul perdant al ale­ge­rilor în Vâlcea. Alungarea în „grădina” ALDE a lui Grigorescu și Bușu, a condus social-demo­crații în poziția de a nu avea rele­vanță politică decât îm­preună cu cei izgoniți.
În aceeași ecuație politică, după ce a scuturat bine petalele partidului Romeo Rădulescu își ia zborul la București, la Par­la­ment, lăsându-i cu buza umflată pe cei care l-au vrut în consiliul local. Ceva de genul: „Nu sunteți voi de nasul meu!”
Cum Rădulescu, Costi, este cel care l-a poftit la culesul tran­dafirilor pe Romeo, în grădina Râmnicului, acceptând „pentru binele partidului” intrusul pede­list, tot pentru binele partidului ar fi bine să-și accepte eșecul în fața foștilor colegi. Așa cred eu!