140 ani de la înființarea armei geniu!
La 7 aprilie 1881, s-a constituit Şcoala de Artilerie şi Geniu, prin Înaltul Decret Regal nr. 996 semnat de regele Carol I şi publicat în Monitorul Oficial al României nr. 13/1881; învăţământul era de nivel universitar, din cei 10 profesori care predau cursurile tehnico-ştiinţifice 4 erau doctori în ştiinţe matematice, fizică şi ştiinţe tehnice, iar ceilalţi erau licenţiaţi în domeniile pe care le predau.
Între anii 1884 – 1892, Şcoala a funcţionat împreună cu Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie. În 1892, Şcoala de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu redevine independentă şi se reorganizează pe două diviziuni: diviziunea preparatori (2 ani) şi diviziunea aplicaţie (2 ani). În anul 1895, prin Decretul nr. 4249 din 2 noiembrie 1895 iau fiinţă patru instituţii de învăţământ militar de geniu: Şcoala de aplicaţie de Artilerie şi Geniu, Şcoala superioară de Artilerie şi Geniu, Şcoala militară de guarzi de Artilerie şi Geniu şi Şcoala militară de Artilerie şi Geniu. Cele patru şcoli aveau sarcini şi profiluri distincte, o conducere unică denumite generic ,,Şcoalele militare de Artilerie şi Geniu.” Între 1900 -1920, prin ordinul Ministrului de Război în Şcoalele militare de Artilerie şi Geniu au fost pregătiţi şi ofiţerii necesari Marinei militare, şcoala luând numele de ,,Şcoala militară de Artilerie, Geniu şi Marină”, până în 1920.
Primul Război Mondial
Din cauza desfăşurării nefavorabile a campaniei din 1916, şcoala a fost mutată la Iaşi unde funcţionează până la 1917, când artileriştii se mută la Botoşani, iar geniştii la Huşi. Între 1918-1919, pregătirea ofiţerilor de geniu s-a făcut în Şcoalele militare de Infanterie, Geniu şi Administraţie, în cadrul cărora funcţiona o secţie de Geniu cu durata de doi ani, cu o programă ajustată cu concluziile desprinse din campania din 1916-1918.
Din anul școlar 1920 – 1921, militarii genişti au ,pentru prima dată, o instituţie de învăţământ proprie, subordonată direct inspectoratului de armă, cu denumirea ,,Şcoalele militare de Geniu”, cu sediul la Bucureşti, în vechea cazarmă din dealul Cotroceni, în cadrul căreia funcţionau: Şcoala pregătitoare de ofiţeri cu durata de 2 ani, Şcoala pregătitoare de ofiţeri de rezervă, cu aceiaşi durată, Şcoala tehnică de Construcţii, tot cu durata de doi ani şi, în sfârşit, Şcoala tehnică de subofiţeri de Construcţii, cu aceiaşi durată. Documentul care a reglementat această structură este Decizia ministerială nr. 372 din 9 iunie 1920. Şcoala pregătea ofiţeri şi subofiţeri pentru toate armele şi specialităţile din subordinea Inspectoratului general al geniului şi anume: pionieri, pontonieri, căi ferate, transmisiuni, tracţiune automobilă, construcţii civile şi militare, proiectoare şi aerostate. În 1927, şcolii îi este adăugată o nouă formă de pregătire a cadrelor şi anume, Şcoala de aplicaţie a geniului cu o durată de pregătire de un an, care era urmată numai de ofiţeri. Din 1948, e mutată la Sibiu şi ,după numai un an, la Râmnicu Vâlcea, sub numele Şcoala militară de ofiţeri până în anul 1961 când instituția a fost remutată la Sibiu, ca secţie a Şcolii Militare superioare de ofiţeri activi ,,Nicolae Bălcescu”, până în anul 1976.
Vâlcea, definitiv, pe harta geniștilor
Ținându-se seama de specialităţile ce se pregăteau, în data de 15 aprilie 1975, se înfiinţează, la Râmnicu Vâlcea, Şcoala Militară de ofiţeri activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, cu durata de trei ani, funcţionând efectiv în noul local începând cu septembrie 1976.
1 august 1990 – în baza hotărârii Guvernului României cu nr. 906 Şcoala primeşte denumirea de Şcoala Militară de ofiţeri activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”.
În 22 martie 1991 – ca urmare a reformei în învăţământul militar, Şcoala Militară se transformă prin Hotărârea Guvernului României nr. 190 în Institutul militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, învăţământul fiind de nivel universitar.
La 1 iunie 1997, institutul se transformă prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.12/21.02.1997 în Şcoala de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, având în continuare sediul la Râmnicu Vâlcea.
Din 1 august 1997, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale M. 59 din 30.07.1997, a fost înfiinţat Centrul de Pregătire a Specialiştilor în Controlul Mecanismelor Explozive, dislocat în cazarma 2608 din Şoseaua Olteniţei – Bucureşti, anexă a Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici”.
În ziua de 9 septembrie 1999, în baza Ordinului locţiitorului şefului Statului Major al Trupelor de Uscat nr. I-3005, Centrul de Pregătire a Specialiştilor în Controlul Mecanismelor Explozive, a fost subordonat Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Căi Ferate ,,Panait Donici ”, ca stat anexă, fiind redislocat în garnizoana Râmnicu Vâlcea.
Din 2001, prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MS/34 s-a constituit Baza 12 instrucţie Geniu, în subordinea Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, preluând tradiţiile Regimentului 1 Geniu şi având ca obiective instruirea militarilor în termen şi cu termen redus. Comandantul Şcolii de Aplicaţie este şi inspector pentru armele Geniu, Construcţii şi Căi Ferate.
La 15 august 2002, şcoala se reorganizează în baza ordinului şefului Statului Major General nr. S B 5/3207/2002 în Şcoala de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate ,,Panait Donici”.
În 1 august 2003, în baza Ordinelor Statului Major General numărul B.5/S/1511 din 17.07.2003 şi B.5/S/1591 din 30.07.2003 Centrul de Pregătire a Specialiştilor în Controlul Mecanismelor Explozive subordonat, ca stat anexă, Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate ,,Panait Donici ” se transformă în Centrul de Pregătire EOD (neutralizarea şi distrugerea muniţiilor/dispozitivelor explozive – Explosive Ordnance Disposal, cu indicativul Unitatea Militară 01784 ,,EO”, subordonat nemijlocit Statului Major al Forţelor Terestre.
În ziua de 15 aprilie 2005, se înfiinţează Grupul 1 EOD în organica Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate ,,Panait Donici”, care asigură îndeplinirea misiunilor primite pe timp de pace şi la război, în teritoriul naţional (zona de responsabilitate) şi teatrul de operaţii militare (la ordin).
La 1 august 2005, odată cu reorganizarea învăţământului militar, prin ordinul Statului Major General nr. B 5/S/1188/2005, Şcoala de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate “Panait Donici” se transformă în Centrul de Pregătire pentru Geniu ,,Panait Donici”, subordonat Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă ,,General Eremia Grigorescu” din Sibiu şi având în continuare sediul la Rm. Vâlcea. Centrul de Pregătire pentru Geniu este continuatorul tradiţiilor Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate ,,Panait Donici” şi preia tradiţiile învăţământului militar în arma geniu, până în 31.08 2008.
NATO, EOD, prezent
În 1 septembrie 2008, se înfiinţează Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC,, Panait Donici” având în subordine Baza de Instruire EOD, dislocată la Râmnicu Vâlcea, şi Baza de Instruire pentru Apărare NBC dislocată în garnizoana Câmpulung Muscel. La 1 mai 2010, în baza Dispoziţiei şefului S.M.G. nr. S-15/22.02 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului armelor, serviciilor şi specialităţilor militare ale ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, ale Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.S. 9/16.01 2010 pentru aprobarea ,,Nomenclatorului specialităţilor militare şi funcţiilor soldaţilor şi gradaţilor voluntari” şi ale aprobării ministrului apărării naţionale nr. CP2-154 11.01 2010, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC ,, Panait Donici” se actualizează cu denumirea de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN ,, Panait Donici”, iar Baza de Instruire pentru Apărare NBC se actualizează cu denumirea de Baza de Instruire pentru Apărare CBRN „Muscel”, având în continuare aceleaşi locaţii.
Sursă foto: Arhivă