Unde studiază și ce aspirații au tinerele din Vâlcea care au obținut medii de 10 la Bacalaureatul din 2023? Interviu cu Ana-Nicoleta Bărcan, studentă la Facultatea de Istorie a Universității București
În luna iulie, la puțin timp după afișarea primelor rezultate ale Examenului de Bacalaureat, o descopeream pe Ana-Nicoleta BĂRCAN, absolventă a Colegiului Național de Informatică „Matei Basarab” din Râmnicu Vâlcea. Ea este una dintre cele trei eleve care au reușit să obțină numai note de 10 la cele trei probe ale acestui examen al maturității (din aproape 2.500 de candidați, câți au fost înscriși la nivelul județului nostru).
Atunci, în prima săptămână după afișarea rezultatelor, fosta elevă de la „Pedagogic” a avut amabilitatea să ofere un interviu pentru ziarul nostru (îl puteți citi AICI). Ne-a spus cum s-a pregătit pentru Examenul de Bacalaureat, dar și care sunt planurile ei de viitor. Pe termen mai scurt, să spunem așa, dorea să devină studentă a Facultății de Istorie din cadrul Universității București, pentru ca, peste câțiva ani, să poată ajunge profesoară de Istorie… poate chiar în județul Vâlcea și, de ce nu, la Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab”.
Ei bine, dorim să facem ceva diferit, cum probabil nu a fost recent în mass-media din Vâlcea (dacă greșim, rugăm pe oricine are dovezi să ne contrazică!) și dorim să aflăm ce pași au făcut în continuare, din punct de vedere profesional, cele trei absolvente de 10 ale Examenului de Bacalaureat.
Așadar, le-am contactat din nou pe tinerele la care facem referire (Ana-Nicoleta BĂRCAN, Daria Florentina NEGREȚU și Mihaela PAPA) cu rugămintea… de a ne răspunde la alte câteva întrebări, tot sub formă de interviu. Așa cum am scris și în luna iulie, credem că exemplul lor de succes poate fi unul motivațional pentru elevii de liceu care citesc (sau măcar răsfoiesc) acest interviu.
Astăzi vă prezentăm interviul realizat cu Ana-Nicoleta BĂRCAN, urmând ca, în ediții viitoare ale ziarului nostru, să vă prezentăm și celelalte două interviuri.
1.Știm din vară că doreai să studiezi Istorie la Universitatea București. Spune-ne cum este la facultate.
O urmă ce a rămas după marele succes din vară este că „studiez istoria în inima Bucureștiului”. Acest mesaj mă întâmpină imediat cum intru, dimineața, poate încă puțin adormită, după o plimbare cu autobuzul și alta cu metroul, în clădirea Politehnica Bussines Tower. O să povestesc despre acest nou sediu al Facultății, care este poziționat în zona Lujerului, sectorul 6, pentru că locația adevărată se află în reabilitare (deci, nu este chiar „inima Bucureștiului”). Sper ca, în viitor, să am prilejul de a asista la câteva ore de curs la Universitate, cu toate că situația nu ține cu mine. Față de dorința mea de a profesa în domeniul educațional, mi s-a deschis calea de început prin faptul că am fost admisă la modulul psiho-pedagogic. Dacă aș putea să dau timpul înapoi și să port o discuție cu Ana de acum patru ani, i-aș spune să nu își dorească să treacă timpul și să se facă „om mare”. Dar… cursul vieții nu se poate schimba. Și, iată-mă aici, într-o etapă nouă, deloc familiară și destul de dificilă. La facultate, este o senzație cu totul altfel, în care totul se învârte în jurul alergăturii, a mail-urilor ce conțin anunțuri de ultim moment, care îmi dau planurile peste cap, a cursurilor de două ore în care abia pot să îmi notez rezumativ anumite idei și, bineînțeles, a stresului și a oboselii. Nu pot afirma că liceul era lipsit de cele pe care le-am enumerat, dar aici s-au amplificat și este mai complicat să fac față unei asemenea presiuni.
2.Cum te-ai acomodat cu orașul în care studiezi acum? De cât timp ai nevoie pentru a ajunge la facultate?
Acomodarea a fost relativ ușoară, pentru că, atunci când am plecat din Vâlcea, gândurile mele se îndreptau doar la faptul că o să fiu singură într-un oraș mult mai mare, cu oameni diferiți, cu caractere diferite. În plus, grijile pe care mi le făceam anterior plecării vizavi de călătoria cu metroul, care era, în opinia mea, o reală legendă împovărătoare, s-au dovedit a fi fost inutile. Am învățat foarte repede mersul lucrurilor. Din primele momente în care am parcurs întregul traseul, mi-au dispărut toate emoțiile și am avut încredere că mă voi descurca singură (de altfel, nu aveam cum să mă pierd, pentru că toată lumea mergea în aceeași direcție). Bucureștiul este un oraș provocator, unde am întâlnit diverse tipuri de oameni, unii mai amabili, alții mai duri. Este un oraș obositor, întrucât mereu este agitație, alergătură și gălăgie. Timpul pe care îl fac până la facultate depinde foarte mult de orele la care încep cursurile. De pildă, luni, joi și vineri, trebuie să fiu prezentă la ora 08.00, ceea ce nu este tocmai o plăcere, din cauza traficului intens. Atunci, am nevoie de aproximativ 35-40 de minute ca să ajung la timp. Zona în care locuiesc mă obligă să folosesc și autobuzul, care îmi ocupă cel mai mult timp pentru a ieși din cartier. Metroul este mijlocul de transport preferat de bucureșteni, pentru că este foarte rapid, evită orice urmă de trafic. Am de parcurs patru stații de metrou, deci cel mult 12 minute se consumă acolo. În celelalte zile, situația este mai bună, deoarece încep activitățile mai târziu și traficul până la facultate este mai lejer.
3.A fost dificilă trecerea de la modul în care ai învățat în liceu la cel de universitate bazat pe cursuri și seminare?
Nu se poate pune semnul egalității între ciclul liceal și cel universitar. Nimic nu mai este cunoscut, totul se schimbă radical. De la cursurile de 50 de minute am trecut la prelegeri de două ore, uneori fără pauză. De la banalele teste care mi se păreau un capăt de lume am trecut la seminare ce constau în activități în care noi, studenții, trebuie să susținem discuții, să aducem păreri, argumente. Implicarea la seminare ajută în creșterea notei finale, cel puțin în cazul politicii facultății mele. Ca și o altă diferență: la liceu era un orar bine stabilit, cu o activitate de șase ore pe zi. Ei bine, la facultate, săptămânile sunt împărțite în săptămâna pară si cea impară. În funcție de inițiala numelui de familie și de modulele alese, fiecare student se încadrează într-o anumită grupă. În cazul meu, săptămâna pară este cea în care am doar ore de curs, fără seminare, iar în cealaltă săptămână, cea mai aglomerată și obositoare, pe lângă eternele cursuri, am și seminare (am două zile în care poposesc la facultate câte zece ore, cu pauze de zece minute). Așadar, trecerea de la liceu la facultate a fost cât se poate de grea și neobișnuită.
4.Cum ți se par profesorii? Dar colegii? 😀
Domnii profesori sunt tipologia aceea a cadrului didactic care vine și impune respect indirect. Nu sunt cu mult diferiți față de cei cu care mă obișnuisem în cei patru ani de liceu, dar nivelul este superior și au alte așteptări de la noi, ceea ce îmi creează presiune și neliniște. Diferențe între profesorii de la facultate pot să stabilesc: unii sunt foarte stricți, unii ne înțeleg că suntem la începutul unui nou capitol, dar pot să afirm că toți sunt prietenoși și ne tratează cu respect. Cele două ore trec foarte repede la unele cursuri, nici nu simt când zboară timpul, în vreme ce la altele, recunosc, simt că trec mai mult de trei ore, în loc de două, cum este firesc. Într-adevăr, uneori sunt fascinată de prelegerea susținută și câteodată mă fură oboseala și gândul pe care îl am cam des în ultima perioadă: „Oare cum o să îmi gestionez timpul pentru a face față sutelor de pagini pe care le am de învățat?”. Timpul este o mare problemă aici. Încă sunt în căutarea unei soluții eficiente de organizare. Colegii vin din toate colțurile țării și suntem diferiți; avem păreri diferite, ne comportăm diferit, avem obiective diferite. Singurul lucru care ne legă este pasiunea pentru istorie. Suntem în această serie aproximativ 200 de studenți și nu am avut ocazia de a discuta cu fiecare. Însă, am interacționat cu unii dintre ei și mi-au lăsat păreri diferite. M-am apropiat de un grupuleț simpatic, cu oameni asemănători temperamentului meu, iar acolo unde nu îmi este locul, prefer să stau deoparte.
5.Poți să ne spui numele câtorva discipline pe care le studiezi în acest prim semestru?
Pentru început, Facultatea de Istorie din București are un sistem mai întortocheat. Spun acest lucru pentru că fiecare disciplină este împărțită în două module despre care am amintit mai sus. De pildă, Arheologia are două ramuri: Patrimoniu Arheologic și Metode si practici în arheologie, cursuri predate în mod diferit de profesori diferiți. În semestrul I, eu am ales module precum: „Mari etape ale istoriografiei”, „Evul Mediu Occidental”, „Românii în relațiile internaționale de la etnogeneză la Mihai Viteazul”, „Instituțiile Greciei arhaice”, „Stat, ideologia puterii și relații interstatale (Orientul și Asia în Antichitate)”, „Antropologia relațiilor de putere (Preistorie)” și „Patrimoniu Arheologic”. Am ordonat cursurile în funcție de preferințe, de la cele care îmi plac foarte mult la cele mai puțin plăcute. Ei bine, la aproximativ toate disciplinele o să susțin câte un pre-examen, stabilit de către domnii profesori până în vacanță de iarnă. La toate acestea se adaugă și modulul psiho-pedagogic. Pentru semestrul al doilea se vor modifica cele mai multe dintre materii, fiind nevoită să aleg alte module.
6.Îți dorești să te implici în activități studențești, cum ar fi cele de reprezentare a studenților în diferite organizații, de voluntariat, artistice, sportive etc.?
Nu știu ce răspuns aș putea oferi acum la această întrebare. În momentul de față aș spune că nu mă voi implica în activități extra-școlare pentru că nu îmi permite timpul. Prefer să fac un lucru bun, facultatea, și să termin la fel cum s-a întâmplat în cazul Examenului de Bacalaureat. Sunt o fire exagerat de perfecționistă și știu că nu aș putea să fac facultatea și alte activități în paralel la un standard care să mă mulțumească pe deplin. Tocmai datorită caracterului meu de a fi totul perfect, după o lună de activitate, consider că este o facultate grea, care uneori te suprasolicită. De exemplu, primul pre-examen îl susțin pe 4 noiembrie și am avut de citit un pachet bibliografic destul de stufos.
7.Îți este dor de colegii din liceu și de atmosfera în care ai învățat timp de patru ani?
Îmi este extrem de dor de colegi și de profesori. Eram obișnuiți cu glume, ne cunoșteam foarte bine și eram ca o familie. Cu sinceritate, îmi lipesc Harap-Alb, Vitoria Lipan, Riga Crypto, Luceafărul etc. A trecut timpul lor, dar a fost un timp pe care l-am prețuit din tot sufletul și acest lucru mi-a adus rezultatul maxim. Acum a venit rândul să descopăr tainele istoriei dinaintea erei noastre, povestind despre Shuppiluliuma, Sargon, Ramses, Dinastia Chang, Herodot, Tucidide, Xenofon și mulți, mulți alții.
Mulțumim pentru timpul acordat!
Și pentru că știm că Ana urmează să își aniverseze ziua de naștere, redacția ziarului nostru îi transmite un călduros «La mulți ani!», îi dorește multă sănătate și rezultate foarte bune la facultate!!!