Salut, Franţa!

Scris deCurierul de Valcea, 13 iulie 2011

paris9
Francezii au câteva mari iubiri: parcurile şi florile, arborii, liber­ta­­tea, democraţia şi limba lor, cea în care au scris Voltaire, Baudelaire, Hugo sau Balzac.  Mai au şi alte multe iubiri. Liberta­tea, însă, le este cea mai dragă. La 14 iulie 1789, Parisul a dat în clo­cot. Cu mic cu mare, parizienii au luat cu asalt Bastilia, fortă­rea­ţă transformată în închisoare. Căderea Bastiliei, simbol al abso­lu­tis­mului regal, a însemnat prima cărămidă la temelia libertăţii, ci­men­­tată cu mult curaj şi cu mult sânge. Dorul  parizienilor de liber­tate, egalitate şi fraternitate s-a transformat în gloanţe nimi­ci­toare şi ghilotină. Au ucis absolutismul regal, împlinindu-şi un vis: Re­pu­blica. Pe care, apoi, l-au exportat în cât mai multe ţări din Europa.

În anul ce-a urmat căderii Bastiliei, în 1890, Comuna din Paris a fost aniversată printr-o Sărbătoare a Federaţiei. Mitul căderii Bastiliei a dăinuit peste ani. Un secol încheiat, în fiecare an, la 14 iulie, Parisul s-a aflat în sărbătoare. În 1890, însă, Parlamentul a declarat ziua de 14 iulie Sărbătoare Naţională a Franţei. De atunci, an de an, de Ziua Oficială a Franţei, cel mai popular bulevard din lume, Avenue Champs-Elysees, este străbătut de la un capăt la altul de o paradă militară.

Pentru ceremoniile din acest an, francezii se pregătesc de câteva zile. Toate satele şi oraşele s-au aflat în febra pregătirii acestei tradiţionale celebrări. Focurile de artificii acoperă deja cerul Franţei.

Vive la France! Salut, Franţa!