Regimul fiscal aplicat veniturilor din arendare
• Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea reaminteşte că, de la 1 ianuarie 2012, contribuabilii, persoane fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniu personal, au obligaţia înregistrării contractelor de arendă/rapoartelor juridice la organul fiscal în raza căruia au domiciliul în termen de 15 zile de la încheierea acestora
• contribuabilii sunt obligaţi să precizeze în scris în contractul/raportul juridic modalitatea de impunere a venitului net, cote forfetare sau sistem real
Veniturile din arendă realizate în anul 2011 se vor declara şi plăti conform legislaţiei în vigoare până la 31.12.2011. Declararea se va face în formularul 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” cu termen de depunere 25 mai 2012, iar plata impozitului se va efectua pe baza formularului 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice” în termen de 60 de zile de la confirmarea primirii deciziei. În contractele de arendă aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2012, contribuabilii sunt obligaţi să-şi exercite în scris opţiunea privind modalitatea de impunere aleasă (cota forfetară sau sistemul real) prin încheierea unui act adiţional înainte de efectuarea primei plăţi, act adiţional care trebuie să fie înregistrat la organul fiscal în termen de 15 zile de la încheiere. Venitul brut realizat din activitatea de arendare se stabileşte pe baza raportului juridic din contractul încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.
În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene. Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit (arendaşii) la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final.
Impozitul calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut şi se declară în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” la rândul 11 „Impozit pe venituri din arendă” de către plătitorul de venit care poate fi: persoană fizică neautorizată; persoană fizică autorizată/întreprindere individuală/întreprindere familială; persoană juridică. Declararea şi plata acestui impozit se face pe baza CNP-ului sau codului fiscal în funcţie de forma de organizare a arendaşului.
Persoanele fizice care obţin venituri din arendă şi pentru care impozitarea se face prin metoda cotei forfetare, nu au obligaţia depunerii formularului 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România”.
Contribuabilii care realizează venituri din arendare şi au optat în contractul încheiat pentru determinarea venitului net în sistem real, nu datorează plăţi anticipate în cursul anului în contul impozitului pe venit. Aceştia au obligaţia depunerii formularului 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” până la 25 mai a anului următor anului de realizare a venitului în care vor menţiona veniturile realizate şi cheltuielile efectuate conform evidenţei în partidă simplă pe care au obligaţia de a o conduce în baza Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Plata impozitului se va efectua în termen de 60 de zile de la confirmarea primirii formularului 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice”, formular emis de organul fiscal ulterior prelucrării Declaraţiei 200.