„Profeția prezidențială s-a împlinit: școala românească scoate tâmpiți pe bandă rulantă!”

• liderul Cartel ALFA se declară consternat de rezultatele aduse de BAC • Aurel Popescu spune că picajul educației nu s-a terminat și nici nu va încetini atâta vreme cât sistemul este pus pe baze artificiale

În fața Apocalipsei venite împreu­nă cu BAC-ul 2011, opinia publică este scandalizată de stadiul terifiant atins de educația românească. Între cei pentru care renumele școlii vâlcene riscă să ajungă o piesă de muzeu, se numără și veteranul miș­cării sindicale vâlcene. Liderul ALFA Vâlcea spune că turbulențele tot mai dese și mai violente la care e supus elevul nu aveau cum să nu se răsfrân­gă și în cifrele horror ale BAC-ului din acest an. În plus, Popescu (foto) e de pă­rere că politizarea scării de valori până la ultima verigă a sistemului a contribuit decisiv la această prăbu­șire: „De 20 de ani încoace, educația e un tobogan pe care nivelul elevului coboară în mare viteză. Ceea ce s-a petrecut după Revoluție este revoltă­tor, iar aceste rezultatele reprezintă ul­tima dintre consecințe. Să-mi fie iert­at, dar atunci când treci pe lângă școli și vezi fete de 15-16 ani îm­bră­ca­te „ca pentru centură” pentru care car­­tea e ultima dintre griji, n-aveai cum să eviți o așa rușine. E o bătaie de joc în stare continuată, așa cu scrie la Codul Penal. De la remunerația pro­fe­sorilor, la selecția acestora, la poli­tizarea scării de valori și la dezin­te­resul fățiș pentru educație, toate s-au acumulat. Ce înseamnă, la această oră, școala? O mână de oameni tot mai dezinteresați, tot mai puțin res­pectați și mai prost tratați care încearcă să plămădească un viitor al cărui prim gând este cum s-o taie în Occident, nu? Cine să se lupte cu așa ceva pentru 7 milioane pe lună? Cine să câștige această bătălie? Să fim serioși…” Popescu admite că acesta este cel mai meschin punct atins de învățământ după 1989, dar e „opti­mist”, criza sistemului poate să ne arunce și mai mult în prăpastie: „Din nefericire, acest procent nu este încă final pentru că se mai întrevăd resurse pentru mai mult. Atâta vreme cât accederea în sistem ține de carnetul de partid nu de valoare, atâta vreme cât toți neaveniții și scot continuu masterate și doctorate, unde puteam ajunge? Din păcate, mentali­tatea actuală nu favorizează munca, ci doar hârtia unei diplome cu care nu știi să faci mai nimic. Despre faptul că, azi, nimeni nu mai este interesat de meserii ci doar de titluri, cred că lămurește foarte bine situația!”