Parcă am fost la Priștina, vinerea trecută
9 septembrie 2024! Începe școala. Acum mai bine de 35 de ani, când îi catalogam pe cei de vârsta mea actuală ca „moși”, debutul școlar „se bătea în cuie”: 15 septembrie. Nu ne plângeam dacă începeam miercuri sau joi sau dacă învățam și sâmbăta. Alte vremuri!
Alte vremuri și atunci când se cânta imnul național. Nu conta că îl auzeam în „careu”, în curtea școlii, în clase sau pe stadion. Îl ascultam drepți, cu mâna la piept sau la spate, cu respect și mândrie. Nu conta că se numea „Trei culori” sau mai târziu „Deșteaptă-te, române!”
De data aceasta, la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din orașul imnului național, Râmnicu Vâlcea, în ziua festivă a începerii școlii, printre sute de părinți și elevi, m-am simțit cum, probabil, s-au simțit fotbaliștii tricolori când au întâlnit Kosovo, vineri, la Priștina: indignați și dezamăgiți că simbolul lor național nu este respectat.
Nu cred că poate fi alta reacția unui român atunci când auzi muzica și versurile imnului iar în jurul tău, profesori, elevi și părinți (nu toți!) par indiferenți și poartă tot felul de discuții, creând un zumzet continuu. Bine că nu au huiduit precum kosovarii…
Nu mai am de mult pretenția ca versurile să fie cunoscute de toți compatrioții mei dar să asist la astfel de momente mi se pare inacceptabil. Lipsa de respect față de ceea ce reprezintă „Deșteaptă-te, române!” în orașul ce cu mândrie se laudă că este cel unde s-a intonat imnul prima oară, este inacceptabilă! Cu atât mai mult când se întâmplă în curtea unei școli „de top”!
P.S. Îmi aduc aminte că la începutul orei de muzică profesorul Popescu ne ridica în picioare și, așezați în linie, între bănci, cântam imnul României. Întreb și eu, din curiozitate, în școlile Râmnicului – ORAȘUL IMNULUI NAȚIONAL – se mai întâmplă așa ceva?