Nimic despre fotbal, doar o întrebare în plină criză pe semicerc: CE VREA ORAȘUL RÂMNICU VÂLCEA DE LA HANDBAL?
Cazanul mereu nefinisat al handbalului românesc, pus la foc pe bani grei de stat, n-a început să fiarbă bine, că deja dă pe-afară. De unde se vede că investiții majore într-un sport cu recunoaștere națională mare nu aduc întotdeauna liniște. Să le luăm pe rând.
Cristina Neagu
Adulată și contestată în egală măsură, mai ales în ultimii ani, cea mai mare handbalistă a României din toate timpurile și-a anunțat retragerea la finalul sezonului 2024-2025. Cele 7 goluri din următoarele meciuri de Liga Campionilor, cu care va deveni golghetera absolută a competiției, îi vor întregi un palmares excepțional, din care nu lipsesc patru titluri de cea mai bună handbalistă a lumii, acordate de IHF, dar și 15 turnee europene și mondiale alături de România. Bașca o Ligă a Campionilor. Poate că a obosit și handbalul a devenit o corvoadă, poate că s-a săturat de eșecurile ultimului răstimp și de presiunea salariului uriaș pe care-l primește. Oricum ar fi, opțiunea ei trebuie respectată, chiar dacă, vor sări unii, destule jucătoare mai în vârstă încă mai câștigă titluri olimpice sau mondiale. Nu am fost niciodată un fan al ei, dar simt acum să fac o reverență în fața Cristinei Neagu pentru tot ceea că a făcut și a însemnat în handbalul românesc. Și să-i spun că nu voi uita niciodată meciurile cu Danemarca și Norvegia, sferturi și semifinale la CM 2017, poate cele mai bune reprezentații ale ei la echipa națională, la finalul cărora am ieșit mai stors emoțional decât unele faimoase partide de fotbal.
Gloria Bistrița
A bătut într-o săptămână și CSM București și Rapid, anunțând că este prima în fruntea revoltei provinciei în fața „căpcăunului” bucureștean dominant. De urmărit mai departe și să nu uităm că acolo antrenează Florentin Pera.
Cazul Vâlcea
Nu cred că este un cuvânt nepotrivit pentru actuala situație a handbalului de sub Capela. Nescontata înfrângere de la Brașov i-a aruncat pe localnici în pragul unei crize de încredere și de personalitate.
Pe de o parte, suporterii au deschis front de luptă împotriva antrenorului Bent Dahl. Le dau dreptate în necazul lor pe care îl simt ingenuu și, cumva, justificat. Viața fanilor nu este mereu un cântec de talangă , de cele mai multe ori se constituie într-un roller-coaster emoțional pe care mulți dintre noi nu-l decontăm. Și pentru acest lucru, apreciez că revărsarea de mânie abătută asupra lor pe rețelele sociale este nedreaptă, mai ales că, foarte probabil, vine din partea unora care calcă o dată pe an în Polivalentă. O singură întrebare rog să îmi permită galeria vâlceană. Acum o lună, când au sărbătorit alături 12 ani de existență, în focuri de artificii și pupături glorioase, Bent Dahl nu era la fel de nepriceput ca astăzi? Sau la fel de competent? De aceea îndrăznesc să le cer să găsească un echilibru în atitudine și comportament, astfel încât echipa, fetele lor, să nu aibă de suferit.
De cealaltă parte, conducerea SCM , confruntată cu atacurile fanilor dar și a presei, pare că se repliază lent, sporind speculațiile. Șeful secției de handbal reacționează târziu, într-un comunicat în care arată susținerea clubului pentru antrenorul Bent Dahl. Să spunem că Florin Verigeanu este de asemenea supus criticilor. Personal, nu sunt de acord cu cei care-l contestă pe Verigeanu. Uităm, totuși prea repede, că sub comanda sa Vâlcea a câștigat un campionat și jumătate, anii 2019 și 2020, urmați de două locuri trei, în condițiile în care alte echipe și-au mărit considerabil bugetele. Sigur că ultimii doi ani ne-au găsit cu rezultate mai degrabă dezamăgitoare, dar ar fi nedrept să îi punem în cârcă și circumstanțele din această perioadă. Da, Florin Verigeanu va trebui să răspundă la final de sezon dacă nu-și va îndeplini obiectivul, asumat încă o dată în comunicatul de ieri. Până atunci însă, sunt de părere că trebuie să-i acordăm credit, dar și să-i amintim că este nevoie să fie mai transparent cu comunitatea. Revenind la antrenor, sunt cel mai puțin în măsură să-i socotesc capacitățile tehnico-tactice. Totuși, nu pot să-mi reprim un gând, nu-mi dă pace o idee. Poate Bent Dahl, posesorul unui CV nu foarte atrăgător, să le antreneze cum se cuvine pe Hagmann și Toulblanc, de exemplu, jucătoare de o calitate excepțională? Poate Bent Dahl să o ajute să crească pe Rebeca Necula și să o ducă în naționala României?
În orice caz , este scandal în handbalul vâlcean și va trebui multă diplomație din toate părțile pentru a-l da uitării. Optimiștii ar spune că o victorie cu , să zicem, CSM București ar liniști apele, în timp ce pesimiștii ar clama că degeaba, finalul contează, Vâlcea nu va fi mai sus de locul 5.
Iar cei neutri ar opta pentru soluția posibil să vină de la răspunsurile la întrebări pe care Orașul trebuie să (și) le pună, mai ales dacă supușii săi nu i le adresează.
De ce vrea Vâlcea să aibă echipă în Liga Florilor, cheltuind de la bugetul local milioane de euro? Ca să fie permanent în primele trei în clasament? Ca să folosească handbalul drept vehicul electoral? Ca să continue tradiția? Ca să ofere locuri de muncă unor cetățeni în aparatul de stat ? Ca să facă marketing cu localitatea Râmnicu Vâlcea? Ca să fie în competiție cu baschetul local, sport care adună simpatii din ce în ce mai mari? Ca să concureze direct cu Bistrița, că tot am pomenit-o mai sus, un oraș cu caracteristici economice apropiate de Râmnic (salariu mediu Vâlcea 3808, Bistrița-Năsăud 4034, pondere în PIB național Vâlcea 1,5% , Bistrița-Năsăud 1%)?
Sunt întrebări la care, în opinia mea, tot Orașul, adică Primăria, ar trebui să afle răspunsuri pe care să le împărtășească. S-ar putea ca, după niște evaluări oneste, direcția să apară mai clar, iar neliniștile comunității să fie mai puține.