Minciună, tupeu şi impostură

Întotdeauna impostura a făcut casă bună cu tupeul şi minciuna. Această triadă a fost readusă în actualitate zilele trecute când una din publicaţiile locale a inserat un interviu în care îmi sunt contestate fără jenă “drepturile de autor” asupra proiectului privind dezvoltarea infrastructurii de agre­ment în staţiunea turistică Voi­neasa.

Cel care a fost intervievat îşi asu­mă paternitatea exclusivă luându-l ca asociat şi pe prefectul judeţului, uitând să prezinte etapele reale prin care a trecut proiectul amintit. Or, pentru a-i reîmprospăta memoria, mă văd obligat să subliniez că promovarea turismului montan cu elementele sale de proiect îşi are obârşia chiar în oferta elec­to­rală din 2008 cu care am intrat în com­petiţia alegerilor locale pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea.

Presiunea şi preocuparea pe care le-am pus asupra acestei investiţii sunt evidente şi în Hotărârea nr.28 din 26 februarie 2009 pe care am promovat-o în vederea asocierii Consiliului Jude­ţean cu consiliile locale din Voineasa şi Vaideeni, precum şi HCJ nr.131/30 septembrie 2009 care a statuat iden­titatea şi punctul de plecare al proiec­tului căruia efectiv i-am dat undă verde.

Stimatul meu coleg ignoră aceste etape şi declară reporterului cu seninătate stupefiantă: “Ion Cîlea preferă să se laude cu pârtia de schi pentru care n-are nicio contribuţie, ba din contră. Eu şi prefectul Petre Ungureanu am făcut posibilă această investiţie”. Amnezia respondentului merge până acolo încât uită bine cunoscuta replică a aliatului său care nu s-a sfiit să promită (citez din memorie): “Dacă Ion Cîlea va face pârtie în munţii Lotrului, mă voi duce la sediul PSD, şi o săptămână o să dau cu mătura” (Dixit prefect!)

Pe aceeaşi cărare a minciunii a alunecat colegul meu şi cu afirmaţia la fel de stupidă: “Vâlcea are de pierdut pentru că Ion Cîlea o critică foarte urât pe doamna ministru Elena Udrea şi o înjură”. Gogomănie mai mare nu se putea zice.

Niciodată în viaţă nu am adus critici “urâte” unei femei şi cu atât mai mult nu am înjurat-o. În cazul incri­minat, orice atitudine ostilă din partea mea ar fi devenit penibilă.

Cum să înjur un ministru – femeie pe care, în octombrie 2009 când doamna Elena Udrea a venit prima oară în Vâlcea, l-am întâmpinat astfel: “Dintre toate vizitele ministeriale, pentru mine prezenţa domniei voastre în judeţul nostru a fost cea mai dorită şi mai plină de speranţe”. De atunci şi până astăzi respectul meu a rămas nealterat şi niciodată, în tot acest timp, n-am formulat vreo critică insultătoare sau – vai! – vreo înjurătură.

Rog pe această cale să mi se de­mons­treze că am jignit-o o singură dată pe femeia – ministru, iar dacă nu se găseşte, accept strămutarea colegului meu şi a domului prefect, cu mătură cu tot, la uşa Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru iertare şi igienizare.