„Limbajul lui Băsescu nu are legătură cu criza din plan european”

Dublul limbaj folosit de Traian Băsescu este un limbaj ce confirmă până la urmă că ce se întâmplă în România nu are legătură cu criza din plan european şi nu solicită aceleaşi soluţii, afirmă sâmbătă preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, într-o postare pe blogul personal. “Este o criză în primul rând internă. Soluţia la o astfel de criză este politică şi nu economică. Pentru prima oară, după mult timp, l-am auzit pe Traian Băsescu vorbind despre necesitatea ‘unităţii’ în faţa crizei economice. Nu a spus acest lucru de 1 Decembrie. L-a spus în faţa prietenilor din Partidul Popular European, vorbind despre criza zonei euro. Nevoia de unitate în plan european nu cred că fost negată de cineva, şi este regretabil faptul că, în acest moment, nu despre aşa ceva este vorba, în urma reuniunii Consiliului European. Acelaşi Traian Băsescu, în ţară, încura­jea­ză însă divizarea în societate, prin aruncarea unor categorii sociale asupra altora; izo­lează puterea politică – pe care o ţine în propriile mâini – de orice dezbatere despre soluţii sănătoase, care vin de la altcineva decât de la propria persoana şamd”, spune Năstase, referindu-se la discursul susţinut vineri de preşedintele Traian Băsescu la Bruxelles. Potrivit fostului premier, unitatea pe care şeful statului “o clamează în UE” nu o vede ca necesară în ţară şi, mai mult, “o prezintă ca fiind nocivă şi iresponsabilă”.

„În ţară nu discutăm despre soluţii, ci despre cum a decis preşedintele că trebuie să procedeze Guvernul. Aşa, spre exemplu, Emil Boc şi ministrul de Finanţe au ajuns să respingă propunerile USL pentru bugetul de anul viitor cu argumente aberante. O ade­vărată ‘deschidere’ către unitate din partea actualei puteri. Iar exemplele ar putea con­tinua, cel mai flagrant din ultimele zile fiind chiar prezenţa preşedintelui la Consiliul Euro­pean, unul dintre cele mai importante ale ultimilor ani, angajând România, într-o chestiune deosebit de importantă, fără să întrebe pe nimeni. Poziţia României nu a fost definită prin unitate, ci prin voinţa unei singure persoane. Iată că avem bani, mulţi se pare, să con­tri­buim la rezervele financiare ale FMI!!!, dar nu avem bani de pensii si salarii”, detaliază li­de­rul social-democrat. Pe de altă parte, Adrian Năstase remarcă faptul că “Uniunea Eu­ropeană descoperă că cetăţenii săi au consumat mai mult decât îşi puteau permite şi acum se ceartă cine să achite nota de plată şi, în plus, ţările membre îşi iau angajamente ‘extrem de serioase’ pentru viitor, una dintre măsurile propuse fiind Acordul de guvernanţă fiscală – un acord inter-guvernamental deschis atât statelor din zona euro, cât şi celorlalţi membri ai Uniunii”. Elementul de bază al acestui acord ar fi introducerea în ordinea juri­dică internă, la nivelul normativ cel mai înalt (nivel constituţional sau echivalent) a ‘regulii de aur’, în sensul că bugetele statelor membre vor fi echilibrate sau excedentare, iar defi­ci­tul structural anual, dacă va exista, nu va depăşi 0,5% din PIB-ul nominal. Această re­comandare, a arătat Adrian Năstase, a existat şi până acum la nivelul Uniunii Europene iar, pe de altă parte, responsabilitatea internaţională a statelor nu decurge, de regulă, din prevederile interne (constituţii, legi) ci din ratificarea unor acorduri internaţionale, context în care nerespectarea unor prevederi constituţionale poate atrage consecinţe în plan in­tern, spre exemplu suspendarea unui preşedinte. Temeiul răspunderii internaţionale de­cur­ge din asumarea, în diverse formule juridice, a unor obligaţii nu faţă de cetăţenii ţării res­­­pective (cazul constituţiilor), ci faţă de partenerii străini (state, organizaţii). “În cazul Ro­mâ­niei, dacă ne reamintim, cu aceeaşi constituţie, în 2004 – an de alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale şi de finalizare a negocierilor cu UE – guvernul pe care l-am condus a încheiat anul cu un deficit bugetar de 1,2%, spre deosebire de anii din mandatul lui Băsescu, când, în 2008, deficitul a fost de 5,4%, în 2009, deficitul a fost de 7,3%, iar în 2010 a fost de 6,5%. În felul acesta, în trei ani, s-a cheltuit cu 23 de miliarde de euro mai mult decât s-a încasat. Repet : cu aceeaşi constituţie! E adevărat, cu alt preşedinte şi cu alte guverne…”, a adăugat el.

Fostul premier s-a referit şi la introducerea în Constituţie a regulii “de aur”. “Explicaţia e simplă – statele membre nu mai au încredere în angajamentele reciproce luate de gu­verne şi caută formule de angajare mai solemne. Nu au cum să recurgă la jurământul cu mâna pe Biblie – din cauza diferenţelor religioase, nici la jurământul cu brazda pe cap (din vechiul drept românesc) şi s-au gândit la formula cu introducerea în constituţii. Din cauză că Marea Britanie nu prea are constituţie (şi nu numai din cauza asta), au prevăzut o formula mai largă (‘introducerea în sistemele juridice naţionale ale statelor membre la nivel constituţional sau echivalent’). Mare bucurie la Bucureşti – uite că UE ne somează să schimbăm constituţiunea. Emil Boc face un apel disperat la Ponta şi Antonescu să susţină introducerea în constitutie a regulii de aur, dar şi a Parlamentului unicameral, Bă­sescu se felicită pentru premoniţie – vedeţi de ce a cerut el revizuirea textului funda­men­tal? A ştiut!”, a spus Năstase. “Pentru ei (Băsescu şi Boc), obiectivul este să pună paci­en­tul pe masă şi în loc să-l opereze de apendicită – cum cere Uniunea Europeană – ei vor să-i facă un by-pass, deşi pacientul nu are nevoie de aşa ceva. Oricum, o astfel de soluţie, cea a modificării Constituţiei, ar fi dificilă. Nu doar din punctul de vedere al obţi­ne­rii votului de 2/3 în cele două camere pe un pachet de modificări, ci şi din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor de validare a referendumului. Profesorul de drept cons­tituţional, Băsescu, ne-a explicat că nu există o altă soluţie deoarece singura alternativă la modificarea Constituţiei ar fi o lege organică, ce se aprobă cu 1/2 din numărul total al parlamentarilor – ceea ce nu ar fi acceptabil, ca formă ‘echivalentă’. Băsescu, deşi a jurat cu pumnul pe Constituţie, nu a citit-o în întregime. În 2003, când am luat iniţiativa revizuirii textului constituţional, am introdus, în art 148 (‘integrarea în Uniunea Europeană’) o prevedere în sensul că ‘Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor’. Iată deci o categorie specială de legi – de nivel constituţional (în sensul că şi legile de revizuire a Constituţiei se adoptă tot cu majorităţi de 2/3)”, a mai spus liderul CN al PSD.

În final, el a arătat că nu doreşte că judece pe fond soluţiile adoptate la Consiliul European şi totodată că nu doreşte să pară că aprobă modul în care, fără o consultare politică prealabilă la Bucureşti, Băsescu s-a angajat la Bruxelles, în numele României. Am vrut însă să arat că, în măsura în care se doreşte introducerea în ordinea juridică internă a acestei ‘reguli’, acest lucru s-ar putea face, eventual, prin ratificarea Acordului interguvernamental respectiv iar, în cuprinsul legii de ratificare, s-ar putea face şi unele precizări privind mecanismul de aplicare. “Probabil că, dacă Băsescu s-ar fi consultat cu ministrul ‘nostru’ de Externe, ar fi aflat aceste lucruri, cum probabil ar fi aflat şi ce i-a spus ministrul rus de externe, atunci când au stat la masa unul lângă altul, şi anume că principiul neamestecului în treburile interne ale altor state nu era valabil pe vremea lui Breshnev, dar nu este nici astăzi!”, a conchis preşedintele CN al PSD.