Joi,
HRAM LA BISERICA DE 333 ANI a Costeştiului


Cunoscută şi sub denumirea de Schitul Peri, biserica se află în satul Bistriţa, pe malul stâng al râului şi odihneşte întru eternitate eroii căzuţi în lupta anticomunistă din noaptea de Paşti a anului 1949
Biserica schitului Peri este o ctitorie a logofătului Parvu Cantacuzino şi a egumenului Paisie. Schitul, ce datează încă din anul 1689, cu hramul Naşterii Maicii Domnului, servea ca locaş de cult satului de ţigani, muncitori ai mănăstirii, motiv pentru care a primit şi numele de „Schitul Ţigănia”.
Deasupra uşii de la intrare în biserică, pisania oferă câteva date referitoare la acest sfânt asezământ. Biserica Peri a rămas nepictată un secol, până în 1788, cum arată inscripţia din interior: „Această sfantă şi dumnezeiască biserică s-a împodobit cu zugrăvitu, dupa cum se vede, de robul lui Dumnezeu Ghermano ieromonahul, pentru a lui şi a parinţilor lui veşnică pomenire, fiind călugarit din copilaria lui la această sfântă Mănăstire Bistriţa, în zilele prealuminatului nostru domn, Io Nicolae Mavrogheni voievod, fiind episcop Preasfinţia Sa Filaret, iar egumen la această sfântă Mănăstire Bistriţa Chirib chir Nectarie, la leat 1788, meseta august, fiind zugrav P. Ioan Pop Tudor”.
Peri aparţine de Mănăstirea Bistriţa, este atestată şi de un manuscris al ieromonahului Dionisie Eclesiarhul, care cuprinde Pomelnicul sfântului Schit al sfintei Mănăstiri Bistriţa, unde se cinsteste şi se prăznuieşte hramul Sfânta Naştere a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi purerea Fecioarei Maria.
În anii din urmă, biserica a suferit ample lucrări de restaurare: realizarea şarpantei cu lărgirea streaşinei; realizarea învelitorii de şiţă; restaurarea uşii de acces; tâmplărie din lemn de stejar la ferestre; estaurarea minuţioasă a paramentului; refacerea trotoarelor din lespezi de piatră şi de rigole.
Potrivit spuselor primarului Toma Peştereanu, lucrările de consolidare au constat în: Grinda perimetrală la nivelul fundaţiilor legate transversal; Centuri din beton armat la partea superioară a pereţilor; Consolidarea pereţilor prin injectări în masă a zidăriei mixte.
„Înainte de intervenţie, biserica se afla într-o stare de conservare precară. Zidurile, bolţile şi arcele prezentau fisuri şi crăpături, cauzate de terenul neomogen, adâncimea de fundare, seismele majore şi de vibraţiile zilnice produse de exploziile din cariera de calcar învecinată. Acestea au afectat şi fresca interioară, de mare valoare. Biserica era consolidată cu patru centuri exterioare din platbandă metalică, inestetice, şi cu rame metalice la goluri. Paramentul exterior era grav afectat de intervenţiile cu mortar de ciment şi de umiditatea ascensională. Ancadramentele din piatră şi grilajele metalice ale ferestrelor erau deterioarate.  Intervenţia propriu-zisă a constat în asigurarea stabilitaţii structurale a bisericii în paralel cu conservarea şi punerea în valoare a componentelor valoroase – parament exterior, ancadramente piatră, iconostas, pictură murală – şi în amenajarea şi organizarea incintei. Consolidarea s-a materializat în introducerea unei grinzi perimetrale din b.a. cu legături transversale la nivelul fundaţiilor, centură la nivelul podului, suprabetonări în fâşii ale bolţilor din cărămidă, injectări în massa zidăriei.
După îndepărtarea intervenţiilor anterioare (mortare de ciment, platbande metalice etc.), paramentul exterior (inclusiv ancadramentele din piatră şi grilajele din fier forjat) a fost minuţios restaurat, optându-se pentru o prezentare „arheologică” a acestuia. Uşa de acces a fost minuţios restaurată, iar tâmplăriile degradate au fost înlocuite cu tâmplării din lemn stejar. Şarpanta din lemn a fost refacută cu lărgirea uşoară a streaşinei, iar învelitoarea a fost refacută tot din şiţă.
În timpul lucrărilor de desfacere a fost descoperită pardoseala iniţială din lespezi din piatră. Aceasta a fost completată si remontată la nivelul de călcare iniţial şi prevazută cu un canal perimetral de ventilare. Lucrările de săpătură au fost supravegheate arheologic.
În timpul lucrărilor au fost protejate frescele interioare şi fragmentele exterioare de pictură, în vederea restaurării ulterioare. Iconostasul din lemn, pictat, a fost restaurat. Lucrările exterioare de ansamblu au urmărit organizarea incintei în care se află biserica, prin sistematizarea terenului, realizarea aleilor de acces şi a trotuarelor, eliminarea construcţiilor parazitare, ce ecranau percepţia bisericii, reabilitarea prăznicarului, a cancelariei şi reamplasarea zvoniţei astfel încât să se subordoneze volumetric bisericii şi să se integreze în plastica arhitecturală a acesteia. Împrejmuirea de pe latura sudică, către stradă, a fost refacută, iar treptele de acces reabilitate”.