ARMATA ROMÂNĂ – APĂRĂTOARE A MARII UNIRI (1)
Acum 94 de ani, în străvechea cetate Alba Iulia, avea loc un eveniment cu valoare de simbol pentru istoria naţională – Unirea Transilvaniei şi Banatului cu Ţara. Era finalul unui proces de o complexitate rar întâlnită de desăvârşire a statului naţional unitar român, etapele precedente fiind Unirea Basarabiei şi Bucovinei din martie şi respectiv, noiembrie 1918.
1 Decembrie – Ziua Naţională a României – reprezintă sărbătoarea de suflet a tuturor românilor de acasă şi de pretutindeni, un simbol sfânt al împlinirii năzuinţei de libertate şi unitate a poporului nostru.
Dezideratul de veacuri al românilor, Unirea, a reprezentat un proces cumulativ de construire, în decursul timpului, a unei identităţi şi a unei conştiinţe naţionale care s-a realizat învingând toate vicisitudinile istorice ce au marcat destinul poporului român.
Conştiinţa unităţii de origine, de grai şi de credinţă a existat permanent în mintea şi în inimile românilor de o parte şi de alta a Carpaţilor, iar la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, s-a exprimat, într-un singur glas, voinţa tuturor românilor de a-şi da mâna în hotarele fireşti ale unui stat naţional unitar, în temeiul unităţii de neam, de limbă şi de cultură.
Actul istoric din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, este aşadar un moment fundamental al istoriei moderne a României care a permis afirmarea ţării noastre în rândul naţiunilor progresiste ale lumii. El a fost posibil prin concentrarea tuturor energiilor creatoare şi patriotice ale poporului nostru într-un efort hotărât şi exemplar pus în slujba realizării interesului naţional. A însemnat spirit de dăruire şi sacrificiu, inteligenţă politică în fructificarea unui context internaţional favorabil, dar mai ales capacitate de coagulare a tuturor forţelor pentru împlinirea unui ideal păstrat viu, ca o flacără aprinsă în sufletul românilor.
Armata a fost unul dintre garanţii edificiului statului naţional unitar, iar sacrificiul ostaşilor care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă ale Războiului de Întregire a fost răsplătit de izbânda Marii Uniri înfăptuită prin voinţa tuturor românilor.
Spunem cu îndreptăţită mândrie că Armata a sprijinit cu onoare şi credinţă cauza Marii Uniri şi a contribuit permanent la realizarea profundelor transformări economice şi sociale care au urmat acestui moment istoric, trecând peste lipsuri şi greutăţi, demonstrând de fiecare dată, prin fapte şi nu prin vorbe, că are tăria şi determinarea de a răspunde ferm şi adecvat examenelor dure ale timpului, provocărilor complexe ale celor 94 de ani de istorie care au trecut de la unirea tuturor românilor sub acelaşi stindard.
Militarii activi, în rezervă sau în retragere, veteranii de război ştiu foarte bine că istoria Neamului nostru s-a scris cu multe sacrificii, iar fiecare brazdă de pământ din trupul ţării a fost apărată cu credinţă, onoare şi demnitate de către Armata Română, de aceşti oameni excepţionali care, sub puterea jurământului de credinţă, au îmbrăţişat destinul de a fi permanent în slujba Patriei.
Nu trebuie să uitam niciodată lecţia Marii Uniri!
Oricât ne-ar fi de greu, să avem în minte pilda strămoşilor noştri că unirea face puterea şi că, printr-un efort comun, prin lucrul în echipă, putem învinge orice greutăţi. Este necesar să muncim planificat şi cu obiective pe termen lung, punându-ne în valoare inteligenţa, capacitatea creatoare, spiritul iscoditor în găsirea celor mai bune soluţii. Să acţionăm cu toată răspunderea pentru dezvoltarea durabilă a instituţiei militare, în toate componentele sale, să trecem împreună peste obstacole şi să demonstrăm forţa şi determinarea noastră în împlinirea interesului naţional.
CONTINUARE…