Vasul de brichetaj – exponatul lunii iunie la Muzeul de Istorie
Prin studierea materialului arheologic din depozitele Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea şi Muzeului de Arheologie şi Carte Veche „Gheorghe Petre Govora” din oraşul Băile Govora, semnalăm existenţa a cinci aşezări aparţinând culturii Coţofeni, în care procesul de obţinere a sării avea un rol important: Ocnele Mari-Coasta Ungurească, Ocnele Mari-Zdup, Ocniţa-Cosota, Govora-Dealul Săpunarului şi Căzăneşti-Fabrica de Cărămidă. Vasele aparţinând acestui procedeu sunt documentate pentru prima oară în urma cercetărilor arheologice efectuate la Govora-Dealul Săpunarului, autorul investigaţiilor catalogându-le ca piese de cult.
Urmărindu-le evoluţia, vasele de brichetaj apar în faza a II-a şi se menţin pe parcursul ultimei faze. La unele piese, fundul paharelor este drept şi adăugat după ce forma vasului era definitivată, scopul acestuia având o utilitate practică. Ca decor se întâlnesc liniile incizate pe întregul corp al vasului, fără a fi grupate în anumite registre. Observăm că, la fel ca în cazul ceramicii grosiere şi semifine, se acordă o importanţă mai mare părţii interioare a vaselor de brichetaj. Partea interioară este bine prelucrată în raport cu cea exterioară unde suprafaţa este tratată cu superficialitate.
După dimensiuni, paharele descoperite în cele cinci aşezări se pot încadra în trei categorii: mici = 8-10 cm; mijlocii = 14-15 cm şi mari = peste 20 cm. Raportându-ne la numărul mare de fragmente sparte descoperite în timpul cercetărilor arheologice, considerăm că brichetajul deţinea un rol important în viaţa comunităţilor Coţofeni din zona platformei salinifere de la Ocnele Mari. În timpul săpăturilor de la Ocniţa-Cosota, Dumitru Berciu menţiona descoperirea a sute de fragmente de pahare tronconice utilizate în acest proces tehnologic. Observând stratigrafia aşezărilor Coţofeni din cele cinci puncte menţionate mai sus, putem afirma că două dintre ele reprezintă locuiri sezoniere (Govora-Dealul Săpunarului, Ocnele Mari-Coasta Ungurească) fapt ce le poate asemăna descoperirilor din cadrul aşezărilor Cucuteni. Referitor la ultimele trei, situaţia stratigrafică şi materialul ceramic surprins prin cercetarea arheologică ne relevă existenţa unor aşezări stabile.
Astfel, aşezarea de la Căzăneşti-Fabrica de Cărămidă îşi face debutul în faza a II-a şi continuă până la apariţia culturii Glina în zonă, iar cele de la Ocnele Mari-Zdup şi Ocniţa-Cosota au cea mai îndelungată existenţă din zonă (sunt atestate toate fazele evolutive ale civilizaţiei supuse studiului nostru). Obţinerea pâinilor de sare prin fierberea apei sărate în vasele de brichetaj a dus la obţinerea de bunuri de prestigiu, bunuri care apoi au circulat într-un anumit teritoriu la sud de Carpaţi.
Informații oferite de dr. Ion Tuțulescu (foto), șeful Secției Muzeul de Istorie