Tu pe ce lume trăiești, mă? Îîî?
Se făcuse deja târziu pe pământ. Cei mai mulți aflaseră că luna nu e o feștilă pe cer, iar pământul nu e pătrat. Curentul electric intrase în odăi, iar pasionații de lectură citeau „Frații Karamazov” sau „Pentru cine bat clopotele” la veioză, un felinar catifelat pe care-l astupi și destupi cu nasturele mic al unui buton. Relaxat după atâtea încântări, deschid de la distanță, fără să mă opintesc spre colțul celălalt al odăii, plasma neagră a ecranului care se animă singură, de parcă mi-ar ghici gândurile. Străzi sau ulițe, nu disting bine, un microfon și niște intervievați. În ce țară trăiți? Îîî? Fiți amabilă, țara noastră cum se cheamă? O mână e dusă la gură, la gât apoi, de parcă răspunsul ar veni ca un râgâit dinlăuntru și trebuie oprit. Io n-am fost la școală și nu știu d-astea! Tânăr tuns cu rozetă la urechi, frumos ca o stafie lustruită îndelung. Care-i capitala țării noastre? Privire ucigător stăpână pe ea, ochi plecați oblic spre un paradis enciclopedic. Mâna trece prin părul dat cu odicoloane de parcă ar controla ca efortul intelectual să nu producă un incendiu. Nu, din talpa de pantof a capului nu iese fum. Iese în schimb din scenă personajul. Fără să dea un răspuns. Știți care-i moneda noastră națională? Răspunde, adică e întrebată, o femeie între două vârste, cu cei mai mulți dinți lipsă. Râde cu unul de jos și doi de sus, plasați să nu se pupe. Eu sunt măritată aici, nu sunt din localitate! Nu știu! O cred fiindcă la cum e de hârbuită viața ei nu prea avusese întâlniri cu moneda națională și nici cu altele, Doamne păzește.
Citesc un articol despre disciplina fiscală. Altcineva, politician, citează un ultim sondaj de opinie în care partidul său, care-i al Democrației și Reformei are cu trei procente mai mult în opțiunile electorale decât dușmanii ideologici de la Partidul Reformei și Democrației, niște trădători de țară de altfel, sancționați precum se vede de inteligența și vigilența publică. Mă întreb dacă ăia de nu știau în ce țară trăiesc au fost sondați? Cu certitudine, da. Ei au făcut, în cunoștință de cauză, deosebirea dintre PDR și PRD, aplicând sancțiunea nemulțumirii avizate celor care, nu-i așa, aplică restrictiv disciplina fiscală, fracționând nemeritat PIB-ul pe cap de suflet umblător.
Știu de mult că sondajele de opinie sunt o făcătură, iar politicienii care se stropșesc în figuri pentru popor, habar n-au unde-i poporul, din ce se compune, așa cum nefericitul cela de pe o stradă centrală sau mărginașă nu știa încă în ce paradis de Românie trăiește, iar amărâta aceea fără dinți, cu toate că nu era o babă, nu se întâlnise – și nu mințea – cu moneda națională pe care Ponta, plecând șontâc, șontâc spre turci, ne-o dă oral tuturor, chiar ne-o îndeasă pe gât cu forța și noi nu vrem să primim mai mulți bani compuși din vorbe. Când va fi democrație la noi și când va fi sancționată demagogia suită ca un păduche pe spinarea celor care se scarpină fără să se întrebe ce-i roade? Probabil, când își va pune toți dinții femeia aia de 40 de ani!