Reprezentanții Partidului Mișcarea Populară, Interesați de problemele din educația românească
Ziua Mondială a Educației, sărbătorită luni, a adus bucurie pe fețele elevilor, dar și anumite îngrijorări în rândul politicienilor responsabili. Prin intermediul unui comunicat de presă, reprezentanții Partidului Mișcarea Populară atrag încă o dată atenția asupra gaptului că sistemul educațional din România nu este tocmai unul de înaltă calitate, așa cum politicienii aflați la putere susțin. În rândurile următoare, vom publica fragmente din comunicatul de presă la care facem referire pentru a vă convinge de intențiile ferme ale Partidului Mișcarea Populară.
De ziua Mondială a Educaţiei auzim vorbe, vorbe, vorbe. Preşedintele Iohannis, premierul Victor Ponta, alţi oficiali văd în România un sistem educaţional performant, cu rezultate bune, de care ar trebui să ne mândrim. Mai nimeni nu vede deficienţele majore, care au dus învăţământul românesc pe ultimul loc în Europa la clasamentul PISA, rupt de piaţă muncii, cu grave probleme de etică şi integritate. Minciuna, ipocrizia şi mistificarea domină în continuare sistemul educaţional românesc. Evidenţierea neajunsurilor este premisă a rezolvării lor, ascunderea problemelor este calea sigură de a le perpetua mulţi ani de acum înainte. Consecinţele sunt grave asupra pieţei muncii, asupra competitivităţii şi atractivității economiei româneşti.
Iată o listă scurtă a problemelor grave, rămase nerezolvate, în sistemul nostru de educaţie:
1. Problema plagiatelor
Fenomenul plagiatelor reprezintă „cancerul” educaţiei româneşti, conduce la decredibilizarea învăţământului superior şi a diplomelor obţinute pe merit şi prin muncă, în măsura în care nu se poate face diferenţa între titlurilor meritate şi cele nemeritate. Plagiatul premierului Ponta ne-a făcut de râs pe întreg mapamondul. A apărut recent plagiatul vicepremierului Oprea, a ministrului economiei, Mihai Tudose, şi o întreaga linie de plagiate patronată de SRI. În loc să fie devoalate şi pedepsite, inclusiv cu returnarea banilor ilegal încasaţi, puterea politică a găsit soluţia: o comisie subordonată şi plătită de ministrul Educaţiei, cu sarcină precisă de a „albi” toţi demnitarii acuzaţi de plagiat. Suntem singura ţară din Europa civilizată cu un premier plagiator şi nici o instituţie a statului nu zice nimic. Nici SRI, care patronează lucrări de doctorat plagiate. Nu se întrevede nici o rezolvare a acestei situaţii aberante, pentru că puterea nu doreşte să-şi sape singură groapa.
2. Abandonul şcolar
Afectează grav învăţământul universitar şi preuniversitar. Abandonul şcolar la trecerea la liceu este de 25%, şi creşte în anii superiori de liceu. 56 de licee au avut zero promovare la bacalaureat, alte sute au procent sub 15-20%, dar funcţionează în continuare. Degeaba. 1 din 2 universități de stat este la limita supraviețuirii. Numărul studenților înscriși la nivel de licență a scăzut în ultimii ani la jumătate în universitățile de stat. Doar jumătate dintre studenții din anul întâi ajung să finalizeze studiile universitare, un abandon uriaș. Programele de masterat au scăzut cu 50%. În universitățile private avem de 5 ori mai puțini studenți înmatriculați în 2013 faţă de 2008. Aceasta este realitatea crudă, invizibilă de la palatele Cotroceni şi Victoria.
3. Cadrul curricular a rămas încremenit în tiparele anterioare anului 1990
N-am fost în stare, în 25 de ani, să construim un curriculum adecvat noilor realităţi economice, sociale, politice, provocărilor la care trebuie să facă faţă societatea, de-ar fi să menţionăm doar globalizarea. Alte ţări, Finlanda, Slovenia, Singapore, au înţeles acest lucru şi au rezolvat problema în câţiva ani. La noi, decidenţii politici din educaţie au fost ocupaţi cu afaceri de tipul Microsoft, cu contractele acordate clientelei de partid.
4. Infrastructura şcolară
A expertizat cineva clădirile şcolare, unele vechii de peste 100 de ani, care riscă să cadă în capul elevilor, la un cutremur de peste 7 grade Richter? Din câte ştim, nu. Dacă tot există rezultate economice mirobolante, de ce nu s-a reuşit modernizarea toaletelor a 4000 de şcoli, care funcţionează şi anul acesta fără autorizaţii de funcţionare? Ştie cineva că avem peste 3000 de şcoli, în mediul rural, cu sub 16 elevi, în care se face învăţământ simultan? O parodie de educaţie, care lasă elevii fără meserie şi cultură generală.
5. Arhitectura şcolară
Abandonul şcolar la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a se produce pentru că actuala putere nu acceptă trecerea clasei a IX-a la gimnaziu. Odată ajunşi la 16-17 în localitatea de domiciliu, alături de familie, tinerii se pot îndrepta spre diferite trasee educaţionale, neformale şi informale. Ucenicia la locul de muncă, de exemplu. Dar cu o minimă cultura generală de supravieţuire socială. Dacă în 2003 aveam în Şcoala Profesională 270.000 de elevi, în 2015 abia dacă avem 40.000. Cu efecte dramatice asupra calităţii pieţei muncii, care „plânge” după meseriaşi.
6. Absenţa unui sistem unitar şi standardizat de evaluare
În evaluarea sumativă nu s-a implementat un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să măsoare progresul şcolar al elevilor, baza salarizării profesorilor, a carierei didactice şi a managementului şcolilor.
7. Depolitizarea managementului şcolar
Cât timp vom avea în educaţie manageri politruci habarnişti, recrutaţi din clientela de partid, în locul unor profesionişti cu doctorate şi şcoală adevărată, acesta va fi nivelul de dezvoltare al sistemului educaţional.
Explicaţie simplă este că puterea politică „ne vrea proşti”, ca să putem fi manipulaţi la alegeri şi prin pomeni electorale. Totuşi, cea mai mare eroare a clasei politice ar fi considere că acest sabotaj al viitorului nostru îi va fi permis încă mulţi ani.
Departamentul de Comunicare al PMP