Poezii de 1 Decembrie
Nu plânge, maică Românie
Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor ne-mpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău
Cu pieptul meu eu l-am oprit
Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm!
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim!
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!
Nu plânge, maică Românie,
Adună tot ce-i bun sub soare –
Ne cheamă şi pe noi la praznic
Când România va fi Mare!
Poezie găsită în raniţa unui soldat mort la Mărăşeşti (conf. Ion Coja)
____________________________
Unirea, ţara a făcut-o
Unirea, ţara a făcut-o,
Ţara-i făcută din ţărani –
Ţăranii au făcut Unirea
În truda miilor de ani
Ţărani cu frunţi tăiate-n stâncă,
Ţărani cu sânge-nvârtoşat –
Prin care se săpa adâncă
Setea de ţară şi de nat
Ţărani cu dragoste de casă
Rămaşi definitiv în dor –
Ţărani cu limbă răcoroasă
Şi cu iubire-n limba lor
Ţărani ce nu mor niciodată
Aprind pe creste focuri mari
Din dragostea lor preacurată –
Veghind al limbii vechi hotar.
• Ion ANDREIȚĂ
____________________________
Poem pentru Țară
Cât de amărâți am fost, Doamne,
N-am avut odihnă, n-am avut alean,
N-am simțit răstimpul dintre două toamne,
Și-am arat ogorul uneori în van.
Ce mult ne-au crăpat palmele în luptă,
Și ce sete ne-a fost la drum greu,
N-am știut tihna nici măcar la nuntă,
Iarna ne-a prins prea devreme mereu.
Ce scurte ne-au fost hainele, Doamne,
Nici măcar un dor n-am putut acoperi,
Am avut în suflet teama de a nu pieri,
Să rămânem doar în vechile icoane.
Ne-au călcat cu hoardele nebune,
Șuierând ca șerpii din limbi veninoase,
Ne-au furat și lacrima din case,
Lăsând după ei doar cărări postume.
Cât de mult, Doamne, ne-ai iubit,
Și ne-ai pus în creștet mâna-Ți blândă,
Feriți am fost prin Tine de osândă
Să fim popor de slugă, veșnic rătăcit.
Pe frunte, Doamne, ne-ai croit Carpați
Cu dunga lor de veșnice zăpezi,
În josul lor stau crânguri și livezi,
Stau Babele și Omu ca doi cucernici frați.
Stă, Doamne, țara-n a Ta grijă
Ca un copil la sânul mamei sfinte,
Cu Tine noi vom merge înainte
Și nu vom fi loviți de nicio schijă.
• Ilie GORJAN
____________________________
Imn Oltului
Tu, Oltule,-n murmur
de ape când treci,
adună-ți oltenii
din munți și poteci
la zidul pictat
în culori neperechi…
zid nou ridicat
lângă zidul cel vechi…
De-aici, din Zăvoiul
din care vă scriu,
când trece spre munte
un cal arămiu,
El, Mircea Bătrânul
mai țese hotare
din nuci și din tei,
către Marea cea Mare…
La Olt e moșia
întinsă a Lui
trecută-n hrisoave
cu Psalmi, Alelui…
Mai jos e Troianu,
mai jos Buridava…
Trăit-a în toate
Credința și Slava!
Au scris, pe genunchi,
priceasne – haiduci
cu pană de corb
pe aripi de cuci
în cartea străveche,
pe frunză amară,
cu sânge de vultur,
pe oase de țară.
Mai sus e Capela
cu Bour de Piatră,
sub ea, Ivireanul
ne-aduce la vatră
iar Pann, din Proverbe
adună-n izvoare
pecețile zilei
topite la soare…
Ecouri de imnuri
în faguri de vară
scriu file de Râmnic
în cronici de Țară
și Râmnicul are-n
culori neperechi
zid nou ridicat
lângă zidul cel vechi…
Păduri stăpânite
din veac de moșneni…
Mai jos – Inăteștii,
livezi și poieni…
Și-ici, în Zăvoi,
pe catarg: Tricolor!
La Trecut: Amintiri!
La Prezent: Viitor!
• Felix SIMA