Poezie-premoniție despre COVID veche de un secol?

Scris deCurierul de Valcea, 31 martie 2020

Aflați în case și având mai mult timp liber, românii au descoperit două poezii (una veche de peste un secol, cealaltă mai nouă) care par să descrie foarte bine starea în care ne aflăm astăzi cu toții. Vă invităm să lecturați cu atenție cele două poezii, pe care, la rândul nostru, le-am primit de la cititori.

Vindecarea (de Kathleen O’Meara)

Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
și s˗au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s˗au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s˗au oprit și au ascultat mai atent
cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și˗a întânit umbra
iar oamenii au început să gândească
altfel
și oamenii s˗au vindecat.

Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
pământul începu să se vindece,
iar când pericolul se sfârși,
iar oamenii se regăsiră,
se întristară pentru morți
și au făcut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fuseseră vindecați.
Kathleen O’Meara – foto (nume real Grace Ramsay) – scriitoare și biografă catolică irlandezo-franceză în perioada târzie. Născută în anul1839 și decedată la 10 noiembrie 1888. A fost corespondentul la The Tablet, o revistă catolică britanică de frunte. Multe dintre lucrările sale serializate și biografice au apătut în revista Irish Monthly (în engleză The Irish Monthly), revistă catolică irlandeză fondată la Dublin în iulie 1873. Până în 1920 a avut subtitlul Magazine of General Literature, De asemenea, O’Meara a publicat lucrări de ficțiune, exploatând o varietate de subiecte, de la votul femeilor până la revoluțiile din Europa de Est. Majoritatea romanelor sale conțineau teme catolice și probleme de reformă socială.

Bolnavi unanim (de Adrian Păunescu)

Si ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată?
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne-am îmbolnăvit
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,
Într-o zi blestemată,
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?
*
Miroase-a carantină peste veac,
Bolnavii sunt chemați să se supună,
La încercarea ultimă, comună,
Să li se spună: nu mai aveți leac!