Oamenii lui Soros vor capul lui Badea!
• Centrul de Resurse Juridice a depus un denunț pentru supunerea la rele tratamente
a persoanelor cu dizabilități din CRRN Măciuca
Probleme noi pentru conducerea Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca și nu numai după ce un ONG finanțat de „dușmanul numărul unu al României” a intrat pe fir și vrea pedepsirea celor responsabili pentru situația relatată. „Centrul de Resurse Juridice a vizitat în data de 26 ianuarie a.c. persoanele cu dizabilități mintale private de libertate din Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihică Măciuca, județul Vâlcea, și a denunţat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, omisiunea sesizării şi supunerea la rele tratamente a celor 97 de persoane cu dizabilităţi mintale instituţionalizate. În urma vizitei la CRRN Măciuca, realizată în cadrul proiectului «Clinica Juridică Mobilă», CRJ își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care sunt respectate drepturile celor care se afla încă în această instituție, dar și a celor 50 de oameni care au fost recent transferați în alte centre. Condițiile de viață observate de experții CRJ la data vizitei nu îndeplinesc standardele minime de calitate prevăzute de norma în vigoare, beneficiarii fiind cazați în încăperi lipsite de lucruri personale și de obiecte de igienă personală, cu igrasie pe pereți și umezeală persistentă. Gradul de accesibilizare al instituției e defectuos, astfel că persoanele cu dizabilități care nu se pot deplasa și sunt imobilizate la pat sunt cazate în camerele de la etaj, neexistând nici o rampă de acces. Aparent, rezidenții care locuiesc la etaj nu sunt scoși la aer și nu au acces în curtea instituției. Deși practica internațională recomandă implicarea persoanelor cu dizabilități în activități de terapie ocupațională, care să le susțină dezvoltarea și să le poată reduce inegalităţile în integrarea în comunitate, personalul din centrul Măciuca nu a demonstrat că deține calificările necesare și nici interes pentru a pune în practică astfel de activități. Practic, rezidenţii îşi petrec tot timpul între pereţii centrului, fără activităţi care să îi stimuleze, trăind în condiții de sărăcie extremă”, se arată în raportul CRJ.
„În centrul de la Măciuca, absolut toți rezidenții primesc tratament psihiatric, medicamente pe care însă nu ar avea cine să le prescrie, în mod normal, deoarece, conform documentelor interne, niciun medic psihiatru nu e angajat aici. Același medic psihiatru – inexistent la Măciuca – ar avea un rol extrem de important în ceea ce privește recomandarea şi supravegherea restricţionării libertăţii de mişcare prin contenționarea fizică. Fotografiile publicate ne prezentau rezidenţii de la Măciuca legați de bănci, de paturi, de uși. Interviurile cu angajații au relevat faptul că măsura contenționării e aplicată în mod frecvent, cu mijloace rudimentare, fapt demonstrat și prin prezența medicului de la centrul din Govora care, la data vizitei noastre, îi instruia pe angajații de la Măciuca în folosirea unor instrumente noi de contenționare – curele noi din pânză albă, care păreau recent achiziționate. Conform legislației, există situații în care se poate folosi contenționarea, însă doar dacă un medic psihiatru recomandă asta, pentru intervale scurte de timp care sunt trecute precis în fișa medicală a persoanei respective și doar cu mijloace care nu provoacă răni (art. 26 și 39 din Legea nr. 487/2002,art.21 din Normă de aplicare a legii). Cum se întâmplă în aproape toate centrele rezidențiale din România, și la Măciuca se moare, iar investigarea cauzelor care au condus la deces nu sunt cercetate conform normelor legale. În ciuda semnalelor de alarmă pe care CRJ le trage de trei ani de zile, nu există interes la nivelul autorităților locale și centrale responsabile pentru a cerceta cauzele, în scopul prevenirii unor decese viitoare. Astfel că asistăm de mai bine de 13 ani de zile la raportarea unui număr însemnat de decese având drept cauză pneumonia sau bronșita acută, fără însă a fi adoptate măsuri care sa reducă rata morților din aceste cauze. În urma solicitărilor noastre, DGASPC Vâlcea a raportat că, în octombrie 2016, în centru muriseră recent trei rezidenți: unul de 39 de ani, cu dizabilități asociate, din cauza unei insuficienţe cardiorespiratorii acute, și alți doi (de 46 și 79 de ani) din cauza unui stop cardiorespirator. In 2015, DGASPC Vâlcea a raportat alte cinci decese în Măciuca, menționând la toate o singură cauză: stopul cardiorespirator. Totuși, la data vizitei noastre, din certificatele constatatoare ale deceselor a reieșit că toate cele cinci persoane decedaseră, de fapt, din cauza pneumoniei sau a bronșitei acute. În dosare nu există însă informații despre solicitarea unui ajutor medical de urgență sau internarea de urgență a persoanelor într-un spital de specialitate. Conform legii in vigoare, toate decesele survenite în condiții privative de libertate trebuie notificate ca fiind decese survenite în condiții suspecte.
Statul ar trebui să se îngrijească de respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități din centre. Ar trebui să le ofere dreptul de a se plânge, de a spune ce îi deranjează din tratamentul la care sunt supuși, de a cere servicii de calitate în comunitate. Însă nici la Măciuca, acest lucru nu se întâmplă. În timpul vizitei, am observat că rezidenții nu au acces la informație, la asistență juridică, și implicit niciun mijloc de comunicare prin care să-și poată exprima o nemulțumire sau prin care să solicite şi să beneficieze de ajutor. Astfel, autorităţile statului au încălcat prevederile Ordinului ministrului muncii nr 67/2015, art. 21 din Constituția României și art. 9, art.12, art.13, art. 21 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. 50 de rezidenţi au fost transferați în cursul lunii decembrie din CRRN Măciuca în alte patru centre. Angajații centrului prezenți la data vizitei nu au putut oferi informații din care sa reiasă dacă transferul a fost realizat conform standardelor în vigoare, concluzia fiind aceea că decizia s-a luat de o maniera urgentă, ca urmare a informațiilor apărute în presă. Aparent, nu s-a ținut cont de dorința rezidenților și nici nu s-a investigat în prealabil dacă există sau nu servicii de calitate și suficiente în noul centru unde au fost transferați. CRJ atrage atenția că transferul fără consimțământul rezidentului şi fără a ține cont de legăturile pe care acesta le-a construit cu alți beneficiari sau cu angajați ai locului în care a stat atâta timp poate constitui în sine un abuz. La data vizitei, în cele două camere de unde au fost transferați beneficiarii era depozitat mobilier nou, dar nu se efectuau lucrări de reparații. Centrul de Resurse Juridice solicită Ministrului muncii şi justiţiei sociale să adopte de urgenţă măsurile care vor asigura accesul la servicii în comunitate al persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate, să se asigure că transferul celor 50 de beneficiari nu a fost realizat de o manieră abuzivă şi că în centrele în care au ajuns există servicii de calitate, într-un număr suficient şi adaptate nevoilor lor. Acordarea licenţei de funcţionare în afara termenului legal unui furnizor de servicii de tip rezidenţial, care nu dispune de resursele umane şi materiale pentru a asigura respectarea drepturilor personelor cu dizabilităţi mintale, nu ar trebui permisă. (articolul 35, alin. 2 Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu modificările ulterioare şi a Hotărârii Guvernului nr. 118/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale)”, se mai arată în raportul întocmit de CRJ.
Ce au descoperit autoritățile?
„La sediul centrului s-a deplasat o echipă mixtă de control, formată din membri ai Corpului de Control al Ministrului Muncii şi Justiţiei Sociale şi ai Autorității Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi, în scopul verificării eventualelor abuzuri asupra persoanelor aflate în centru, precum și a condițiilor de cazare oferite acestora. Cu această ocazie s-a constatat, de exemplu, că, deși centrul asigură condiții minime de confort, spațiile comune erau curate și prevăzute cu echipamente de încălzire, iar dormitoarele dispuneau de cazarmamentul necesar, unele dintre acestea fiind chiar personalizate în funcţie de stadiul de dependenţă al beneficiarilor. De menționat faptul că, la data controlului, echipa ministerului nu a identificat spații amenajate în incinta centrului, așa cum sunt prezentate în imaginile de pe site-ul tolo.ro (…) Referitor la procedurile de contenționare (imobilizarea fizică a pacienților), s-a constatat că au existat persoane supuse acestor proceduri însă doar la recomandarea medicului psihiatru, care acordă schemele de tratament, și numai sub supravegherea medicului centrului. De asemenea, contenționarea a fost pusă în aplicare doar cu mijloace care nu provoacă răni sau leziuni, pentru perioade de timp între 10 minute și maximum 60 minute, în funcție de gravitatea situației”.
Cine este CRJ?
Centrul de Resurse Juridice (CRJ) este o organizaţie non-guvernamentală, înfiinţată în anul 1998 de către „Fundaţia pentru o Societate Deschisă” (Înființată în 1990 într-o primă formă de asociere și funcționând în forma sa actuală din 1997 din banii lui George Soros), care acţionează pentru crearea şi funcţionarea unui cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse şi pentru accesul liber la un act de justiţie echitabil. Pentru a duce la îndeplinire această misiune, Centrul de Resurse Juridice beneficiază de sprijinul unui Consiliu Director şi al unei echipe de profesionişti în drepturile omului şi al statului de drept.