O vâlceancă la The Sony World Photography Awards 2018: Fotografie în cuvinte


Scrisul în relief…
Cu gândul neprelucrat și o pereche de încălțăminte nu tocmai confortabilă, am pornit în călătoria ce avea să-și aibă culmișul la Somerset House, Londra. Înfrângerea banalității a constat tocmai în harababura de evenimente neplănuite, viteza precară a internetului local și autobuzele de tip decker, cu care nu am apucat să călătoresc. Precum orice artist al generației milenare, ahtiată de experiența reală prin întâlnirea fizică, mi-am dorit să vizitez operele înaintașilor mei, lucrări de artă studiate adânc pe băncile facultății, și nu în ultimul rând, de a fi din nou spectatorul lucrării personale.
Spulberarea acestui plan, ce întruchipa perfecțiunea, a avut loc in fața ghișeului de închirieri, unde, pentru a beneficia de o mașină, trebuia obligatoriu să dețin un card cu scrisul în relief. Un relief… care nu mi-a permis să mă bucur de cele cinci ore rămase, ale primei mele zi in Londra. O poveste cu cântec.
„Mind the gap between the train, and the platform…”
Șapte stații până la Hammersmith, plus alte 7 stații până la Temple conturau traseul destinației dorite. Stilul nomad nu mi s-a potrivit niciodată, iar călătoriile mele își au incipitul într-o relație paradoxală de tip love-hate. Am ajuns.
Asemenea „extazului Mariei Teresa” sentimentul rezultat în fața galeriei a fost inexplicabil și m-am considerat încă nepregătită pentru a-i depăși pragul. În schimb, am ales să experimentez stilul londonez, piațetele, străzile, să admir cabinele telefonice și autobuzele roșii emblematice. Big Ben-ul este în tăcere deplină timp de 4 ani, datorită renovărilor.
Saatchi Gallery, Somerset House și Tate
Activez de mult timp în cadrul galeriei online Saatchi, motiv pentru care a fost imperativ să vizitez galeria fizică. Cu o arhitectură hibridă și o filozofie bazată pe arta vedică, Saatchi completează istoria artei, expunând lucrări de actualitate și impact, despre ceea ce este și ce se întâmplă în prezent. Am descoperit artiști, am fotografiat lucrări, am zburdat prin spațiile expoziționale, am mâncat un măr pe treptele galeriei alături de alți tineri artiști ce păreau a-și petrece o mare parte din timpul liber, acolo.
Parcurgând alte trei stații până la Temple, mă surprind din nou, în fața casei Somerset. Lucrările participante au fost găzduite în aripa de vest și în cea de est al ansamblului arhitectural. Fotografiile premiate concurau în strânsă legătură, din domenii precum arhitectură, environment, fotografie de stradă, portret, cultură, fotografie travel, etc. Din punctul meu de vedere, au fost lucrări impresionante, pline de emoție stratificată. Aterizată în fața lucrării mele, pe care am căutat-o cu mare interes, am intrat în superpoziția de critic și spectator invitat spre analiză. Am discutat subiectul, conceptul, paleta de culori, calități și nu în ultimul rând, defecte. Amuzant și totodată tragic, am înțeles încă o dată afirmația lui Mircea Eliade prezentă în deschiderea lucrării personale de disertație: „De aceea am plecat pe front, pentru că știam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, că, pentru tine, am murit de mult…” eule.
Tate. Anii de studiu mi-i regăsesc acolo. Lucrările din albumele tocite, prezente în bibliotecă, se situau fizic în spațiul propus. Inexplicabilă senzație, aproape transce­dentală. Am respirat fizic, pe lucrările lui Picasso, Modrian, Ana Mendieta, Vali Export, pe arta fără subiect a lui Malevici, pe pistolul Mariei Abramovici, pe obiectele lui Beuys, pe fântâna lui Duchamp, pe un Dali real, m-am învârtit în jurul Turnului Babel semnat Meireles, și nu în ultimul rând, pe instalațiile lui Nauman și Ana Lupaș. Nouă ore în Tate Modern este rețeta.
În ultimul moment
Am apucat să mănânc un măr pe treptele monumentului dedicat reginei Victoria, poziționată maiestuos în fața Palatului Buckingham, admirând arhitectura, sculptura în marmură și bronz, atmosfera regală și ediția 38 a maratonului cunoscut sub numele „Virgin Money London Marathon”.
Next stop? Art Safari – București. Vizită… For now!

Alexandra UNGUREANU