Nouă expoziție la Muzeul de Istorie


• miercuri, are loc vernisajul expoziţiei temporare “Necropola de Epoca Bronzului de la Sebeş”
Deschisă timp de o lună, între 25 martie-25 aprilie, expoziția pre­zintă rezultatele cercetărilor arheo­lo­gice din timpul lucrărilor de la Auto­strada Orăştie-Sibiu, în zona muni­cipiului Sebeş, anul 2011, punc­tul “Între răstoace”. „Săpăturile au fost conduse de arheologii Cris­tinel Fântâneanu şi Liviu Gabriel Bă­lan, de la Muzeul Naţional al Uni­rii din Alba Iulia, iar piesele au fost restaurate de Dan Anghel, de-a lungul mai multor luni de zile. În punctul amintit au fost descoperite vestigii din 3 epoci diferite: 61 de morminte de incineraţie din epoca bronzului (cultura Wietenberg), o aşe­zare din prima epocă a fierului (cultura Gava) şi 2 complexe arheo­lo­gice din epoca migraţiilor. Aşadar, cele mai numeroase sunt vestigile provenind din necropola Wieten­berg. Mai mult, conform arheolo­gi­lor din Alba Iulia, ea este cea mai mare necropolă din aria culturii Wietenberg, datând din primele faze ale acesteia, în jurul anului 2000 î.Chr., ceea ce o încadrează printre cele mai importante desco­pe­riri arheologice din România. Ca şi la alte culturi din Epoca Bron­zu­lui, purtătorii culturii Wietenberg din zona Sebeşului de astăzi, îşi ar­deau decedaţii pe rug şi le depu­neau rămăşiţele în morminte. Cele de la Sebeş aveau ca inventar urne funerare (1-3 vase), mărgele din pastă vitroasă iar unele morminte dispuneau de amenajări de piatră, de tipul cutiilor (cistă) sau care aco­pereau urna propriu-zisă.  Vasele folosite sunt majoritatea din pastă fină, cu decor variat şi specific aces­tei culturi. Analiza oaselor cal­cinate ale defuncţilor a stabilit exis­tenţa mormintelor atât de adulţi, cât şi de copii. Necropolele culturii Wie­ten­berg sunt în general de incine­raţie dar există şi unele birituale. Au fost poziţionate în apropierea aşe­ză­rilor şi sunt plane, nu tumulare. Niciuna nu a fost cercetată integral şi se consideră că sunt de mici di­mensiuni, sub 100 de morminte, din cauza duratei reduse de existenţă a aşezărilor. Totuşi, se identifică gru­puri separate de morminte (inclusiv structural), ceea ce ne duce la ideea că exista o dife­renţiere socială între membrii comuni­tă­ţii. Cultura Wietenberg este princi­pala manifestare a Epocii Bronzului mij­lociu în sud-estul Transilvaniei. O bună parte din aşezări sunt forti­ficate cu şanţuri şi valuri, uneori cu zid de piatră, fapt care poate fi pus în legătură cu presiunile populaţiilor nord-pontice, ce se fac simţite în sec. XVII – XVI î.Chr. Totuşi, locu­inţele sunt modeste ca di­mensiuni, dispuse aproape unele de altele, sunt din lemn şi nuiele împletite şi sunt de suprafaţă. Au ca inventar predominant vasele din ceramică, dar şi arme, unelte şi podoabe din bronz. Populaţia era, în esenţă, pas­torală, economia Epocii Bronzu­lui bazându-se pe creşterea animalelor” ne-a dezvăluit Ion Tuțule­scu, șeful secției de la Muzeul de Istorie.

Posting....