Moment cultural de excepție la Biblioteca Județeană
• triplă lansare de carte simultană
În această după-amiază de joi, 2 noiembrie, cu începere de la ora 16.00, sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea va fi gazda unei triple lansări de carte. Este vorba despre volumele «Vocile umbrei» – autor Emilia Dănescu, «Călător prin Țara Fagilor» – autor Ioan Barbu, «În umbra cocorilor» – autor Mihai Antonescu.
La evenimentul cultural organizat în citadela culturii vâlcene vor fi prezenți, pe lângă autori, Ion Predescu, Ilie Gorjan și Ion Drăghici, care vor vorbi despre cele mai noi dintre volumele lansate pe piața de carte a județului nostru. De asemenea, Emilia Dănescu va susține un scurt program care va cuprinde recitare de versuri.
Aprecieri despre cărțile care se lansează
Recent, la Editura „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, director scriitorul Ioan Barbu, au apărut două cărți: un volum de versuri „Vocile umbrei”, autoare Emilia Dănescu. Cartea are 124 de pagini, format A5, fiind prefaţată de poetul Florin Costinescu; grafica aparține cunoscutului pictor Tudor Meiloiu.
Al doilea volum este de proză scurtă, cu titlul „Călător prin Țara Fagilor”, autor Ioan Barbu. Are 204 pagini, format A5, cu un Cuvânt înainte de Emil Lungeanu.
„Poezia din această nouă carte a Emiliei Dănescu, de la un titlu la altul, se înfățişează cititorului ca fiind un seismograf liric, ce consemnează bătăile inimii autoarei sub impulsul evenimentelor vieții, al realităţilor care o înconjoară azi sau chiar în amintiri, în principal în spațiul cuplului. Fascicolul de caldă lumină ce traversează versurile de dragoste este secondat, cu măsură, potențat, din când în când, de scurte fleşuri crepusculare, anticipându-se astfel –nu fără o umbră de regret –, şi sosirea unui timp al asfinţitului. Şi ne dor îndepărtările/ ce stau să vină/ într-un/ aproape asfințit. – sună finalul unei alte poezii.
Tonul general al poeziei de dragoste din acest volum rămâne, totuşi, unul al încrederii, al dăruirii şi sincerității, poeta realizând în opinia noastră o biografie sentimentală în situații diverse, fie acestea momente de tandreţe sau de traversare a unor evenimente de viață etc, partea feminină fiind beneficiara gestului ocrotitor.
În contextul poeziei de azi, viciată de experienţe sterile, fără viitor şi promovată de unii teoreticieni improvizați ai momentului, poezia Emiliei Dănescu se distinge atât prin ţinuta ideilor, cât şi a formei literare folosite, fără forţarea inutilă a limbajului în speranța obţinerii unei notorietăți inutile şi gratuite.
Volumul de versuri Vocile umbrei îşi va avea locul lui special în orice bibliotecă a iubitorului de poezie…”
Florin COSTINESCU
„În cartea sa recentă, «Călător prin Țara Fagilor», scriitorul Ioan Barbu întruchipează, în fiecare povestire, o altă faţetă literară a creatorului. Proza ce dă titlul cărţii este a cronicarului contemporan, menit să noteze cu acribie şi suflet însângerat tragicul masacru de la Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, atunci când aproximativ 3.000 de români, copii, tineri și vârstnici, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au căzut secerați de mitraliere pentru că au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.”
Passionaria STOICESCU
„Remarcabile prin potenţialul lor empatic, scrierile lui Ioan Barbu rămân o pildă de eficienţă a simplităţii, de întrebuinţare a limbajului binar al bătăilor inimii, de alternanţă sistolic-diastolică între exaltare şi deprimare. Inspirate mai mult sau mai puţin din propriile experienţe, povestirile sale ar putea trece lesne, în ansamblu, drept un vast jurnal personal dezarticulat, în bun acord cu conceptul gidian de literatură profesat de un Camil, Eliade sau Eugen Ionescu. Căci în paginile lui Ioan Barbu, aproape niciodată aventura vieţii nu sună „încet repovestită de o străină gură”, ca în perspectivismul stilului indirect liber.” n
Emil LUNGEANU
A treia carte care se lansează la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea este un volum de versuri semnat de Mihai Antonescu – În umbra cocorilor – apărut în decembrie 2016, la Editura Singur, din Târgoviște, director scriitorul Ştefan Doru Dăncuş.
„Scriitorul Mihai Antonescu s-a născut la 2 mai 1951, în oraşul Drobeta Turnu Severin. A publicat patru plachete de versuri, două cărţi de comentarii literare, unul de eseuri şi numeroase volume de proză (scurtă şi romane). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Proză Bucureşti.
Dacă poezia cu metaforă ar muri, după cum teoretizează unii, Mihai Antonescu ar reinventa-o. Stă mărturie recentul său volum de versuri «În umbra cocorilor» Să demonstrăm cu două exemple relevante: «Eu îţi ascult inima,/ clopot blând,/ prin nesfârşirea iubirii noastre/ bătând.» (Haihui, haihuie). Sau: «Iată-mă singur,/ cu noaptea de mână,/ în rugăciunea ochilor tăi învelit.» (Aşa cum ai fost – Talpa Ta dreaptă).
Coperta şi ilustraţiile din interior reproduc tablourile viu colorate, pictate de Cătălina Drăgulin, rezonante cu poeziile volumului.
Iubirea, la Mihai Antonescu, stă sub semnul unei sacralităţi păgâne: «Din glezne şi până-n trunchi/ Eşti o rugăciune vie./ Lumea asta mult cuminte,/ Nu mă crede, nu te ştie.» (Vinerea durută). Păcatul e dulce: «Eu am rămas acelaşi ticălos,/ Iubind etern femeia următoare.» (Acelaşi ticălos). Păgânismul acesta frumos mă duce cu gândul la frusteţea «Cântecelor ţigăneşti» ale lui Miron Radu Paraschivescu.
Trăgând linia unui bilanţ existenţial, poetul întomnat îşi recunoaşte vina: «Am iubit fără măsură.» (Spovedanie). Dulce povară!”
Lucian GRUIA