La mulți ani, tuturor geniștilor români!
La 31 mai 2015, militarii din Forţele Terestre aniversează 156 de ani de la înfiinţarea armei geniu, armă cu vechi tradiţii în Armata României, ale cărei contribuţii sunt esenţiale atât în asigurarea sprijinului pe timpul operaţiilor Forţelor Terestre cât şi pe timpul intervenţiei la situaţii de urgenţă civile ori de câte ori a fost nevoie, în special la inundaţii, deszăpeziri şi alunecări de teren. Necesităţile impuse de dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc, conjugate cu cele ale economiei naţionale, l-au determinat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe ceilalţi factori de decizie militară să pună bazele unor arme noi. În acest context, ia fiinţa arma Geniului prin crearea în anul 1859 în Moldova a primei subunităţi române de geniu, Batalionul 1Geniu, prin abrobarea data la 31 mai 1859 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe Raportul Consiliului de Miniștrii nr. 1902. Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion în Țara Românească, care împreuna cu cel din Moldova vor constitui întâiul regiment de geniu. Primele batalioane de geniu ale oștirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în patru companii. Comandant al acestor subunități a fost numit căpitanul, ulterior maiorul, Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din ţara noastră.
În anul 1868, cele două batalioane de geniu existente erau formate din câte un pluton independent şi patru companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871 contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o companie de ,,minari“ cu o secţie de topografie şi 3 companii de săpători. În organica armatei române exista de asemenea, o companie de pontonieri si o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde în 1876 avea să treacă la arma proprie). În ajunul Războiului de Independenţă, organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii ( patru de săpători minari şi una de pontonieri ). Fiecare companie de săpători minari cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale. În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la Plevna împotriva Imperiului Otoman. Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor româneşti şi ruseşti din zonă. Lucrările de fortificaţii executate de trupele române au impresionat prin măiestrie şi soluţiile tehnice aplicate, atât pe comandanţii ruşi, cât şi pe ataşaţii militari şi corespondenţii de presă străini. Pe baza învăţămintelor rezultate din războiul de independenţă şi a experienţei altor armate, în perioada care a urmat rolul trupelor de geniu a sporit atât în ceea ce priveşte misiunile pe care le aveau de îndeplinit, mult diversificate, cât şi efectivele. În conformitate cu prevederile Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de pontonieri două de căi ferate şi una de telegrafişti ), Batalionul 1 urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze. Doi ani mai târziu, prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente, comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru. S-au creat astfel premisele organizatorice ale dezvoltării în viitor a armei geniu, armă cu pronunţat caracter tehnic, care-şi dovedise pe deplin utilitatea pe câmpurile de luptă pentru cucerirea independenţei. Pe baza decretului nr. 1070 din 27 martie 1884, Regimentul 1 Geniu a trecut la o nouă organizare, având acum în compunerea sa patru batalioane a câte patru companii şi o companie aerostaţii. În anul 1887 arma geniului a suferit o modificare substanţială, influenţând pozitiv atât activitatea celorlalte arme, cât şi a comandamentelor de corp de armată şi divizii. Decretul nr. 15 din 8 ianuarie 1887 preciza: “Companiile Regimentului 1 de Geniu se împart pe ziua de 1 februarie 1887 din două regimente de geniu. Întâiul regiment va fi cu reşedinţa la Bucureşti şi al doilea regiment cu reşedinţa la Focşani“. Batalioanele acestor regimente au fost repartizate corpurilor de armată, ceea ce rezolva câteva din problemele principale ale pregătirii de luptă, printre care: specializarea în cadrul armei, pregătirea din punct de vedere genistic a trupelor din celelalte arme, asigurarea unei conduceri corespunzătoare a companiilor de geniu. Tot în această perioadă, din necesitatea de a rezolva operativ problemele de specialitate pe linie de armă a luat fiinţă Inspectoratul geniului – Decretul nr.617 din 24 februarie 1887- având ca atribuţii inspectarea armei geniului, a serviciilor de geniu şi a tuturor construcţiilor militare şi lucrărilor de fortificaţii. Necesităţile de cadre erau asigurate de cele două şcoli militare de specialitate, Şcoala specială de artilerie şi geniu şi Şcoala specială de aplicaţii de artilerie şi geniu, înfiinţată în anul 1881. Temeinica pregătire de specialitate a ofiţerilor genişti români a fost probată de executarea unor lucrări de fortificaţii de mare amploare, între care cităm: fortificarea cetăţii Bucureşti (1882-1899) executată de Regimentul 1 Geniu comandat de colonelul Anton Berindei; regiunea întărită Focşani-Nămoloasa-Galaţi ( 1888-1893 ), executată de Regimentul 2 Geniu, comandat de colonelul Zamfir Gheorghiu. Între 1908-1913 au fost luate măsuri pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu şi trupele de comunicaţii în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii, automobile, secţii de porumbei. Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete, automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908 a unei subunităţi specializate – Compania de specialişti – transformată în anul 1913 în Batalionul de specialişti, care grupa tot ce era nou în tehnica militară de geniu. Prima secţie aerostaţii din armata română a luat fiinţă încă din 1893 prin dotarea companiei de telegrafie a Regimentului 1 Geniu cu un balon captiv, importat din Franţa, ulterior secţia s-a transformat în companie, intrând în organica Batalionului de specialişti al geniului.
La începutul Primului Război Mondial, trupele de geniu erau formate din: un regiment de pontonieri; un regiment de căi ferate; cinci batalioane de pionieri; un batalion de specialităţi cu o companie aerostaţii.
Geniştii romani au contribuit, alături de ceilalţi ostaşi ai armatei române, atât prin lucrările executate cât şi prin jertfa de sânge la împlinirea dezideratului unităţii naţionale. Printre misiunile îndeplinite se numără amplele lucrări de fortificare a graniţelor ţării; lucrările executate pe comunicaţii, în special în zonele de munte, care au uşurat deplasările operative ale marilor unităţi, cât şi transporturile în vederea asigurării materiale a acestora; construirea podului de pontoane în cadrul manevrei de la Flămânda (18-22 septembrie 1916 ); minarea regiunii fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi, precum şi podului de la Cernavodă pentru a nu fi folosite de inamic; lucrările de bază din zonele bătăliilor de la Mărăşti şi Oituz în vara anului 1917.
Primul Război Mondial a marcat un alt moment pentru afirmarea comandanţilor şi trupei de geniu care au contribuit la obţinerea marilor succese din vara fierbinte a anului 1917. Jertfele geniştilor în acest război sunt estimate la aproape 1000 de morţi şi mult mai mulţi răniţi. pentru comportarea lor eroică, vitejească, vrednică de laudă, peste 100 ofiţeri genişti au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război. În memoria eroilor armei geniului din războiul de reîntregire a neamului, în Bucureşti a fost ridicat un impresionant monument. Elementul dominant al momentului, care înfăţişează şi simbolizează chintesenţa tăriei armatei române, sufletul mare, mândru şi generos al soldatului român, este LEUL, rege al forţei, dar şi al frumuseţii, stând biruitor, într-o mişcare triumfală, cu labele din faţă pe trofeele cucerite de la inamic: arme, scuturi, ţeava unui mortier, peste care se desfăşoară faldurile unui drapel. Specificul armei este redat prin statuile a patru chipeşi ostaşi genişti, reprezentând specialităţile: pionieri, căi ferate pontonieri şi telefonişti-telegrafişti. Pe soclu se află inscripţia: „Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului”, iar într-un medalion montat pe treptele monumentului stă scris: „EROILOR DIN ARMA GENIULUI 1916-1919”.
Monumentul Geniului, sau „Leul”, cum este cunoscut, situat la intersecţia B-dul Geniului cu B-dul Iuliu Maniu, a fost ridicat cu fondurile rezultate din contribuţia voluntară a tuturor ofiţerilor de geniu din armata româna, fără nici o subvenţie din partea Ministerului de Război sau a Statului. Pregătirea temeinică, inteligenţa, inventivitatea, ingeniozitatea şi spiritul organizatoric au făcut ca din rândul ofiţerilor de geniu să se ridice personalităţi ce au avut înalte responsabilităţi atât în armată cât şi în administraţia de stat. În anul 1902, pe bună dreptate generalul C. N. Hârjeu scria “Autoritatea morală de care se bucură şi înalta lor pregătire (…) au contribuit a face de la început din corpul ofiţerilor de geniu un corp de elită, prin care vor trece în viitor cei mai distinşi ofiţeri ai armatei.” Previziunile ilustrului general s-au adeverit. Trupele de geniu au dat armatei române, culturii, ştiinţei şi administraţiei de stat personalităţi de certă valoare :un mareşal (Constantin Prezan), un prim –ministru (gl. Artur Văitoianu), opt miniştri de război, patru miniştri la departamentul lucrărilor publice, zece şefi ai Marelui Stat Major, peste treizeci de ataşaţi militari, şapte membrii ai Academiei Române, un membru al Societăţii Regale de Ştiinţe din Londra ( C. Avram ) şi mai mulţi membri ai academiilor de artă sau ştiinţe din S.U.A., Italia, Franţa şi Germania. Pe baza învăţămintelor reieşite din primul război mondial, ţinând seama şi de realizările tehnicii militare pe plan european, de consecinţele acestora, au fost luate o serie de măsuri vizând înzestrarea trupelor de geniu cu tehnică nouă si dezvoltarea armei în general. Dintre lucrările genistice executate de trupele de geniu în perioada interbelică se detaşează sistemul de fortificaţii de la graniţa de vest a ţării, acţiune demarată în anul 1936. Mărturie a eroismului, curajului şi vitejiei de care au dat dovadă geniştii români stau numeroasele monumente ridicate pe teritoriile unde au luptat pentru cinstirea memoriei celor ce au făcut suprema jertfă.
După al Doilea Război Mondial trupele de geniu au cunoscut diferite modificări, au îndeplinit numeroase misiuni perfecţionându-şi necontenit pregătirea de specialitate. De la înfiinţarea lor, trupele de geniu – în paralel cu desfăşurarea pregătirii militare – au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare. Astfel, geniştii au participat efectiv la executarea unor lucrări de utilitate publica şi a unor obiective economice, activitate care s-a împletit armonios cu activitatea de instrucţie, de pregătire militară a efectivelor. Prestigiul armei noastre este în mod onorant completat şi de participarea acesteia înainte de 1990 la marile construcţii realizate în acea perioadă istorică: platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi căi ferate în toată ţara, etc.
Revoluţia din decembrie 1989 a deschis calea reluării şi dezvoltării tradiţiilor armei geniu ca armă politehnică, a creat condiţii pentru modernizarea trupelor de geniu şi creşterea aportului lor la întărirea capacităţii de apărare a ţării.
Opţiunea României pentru integrarea în structurile europene şi euro-atlanice este astăzi o realitate incontestabilă . Din necesitatea de a răspunde implicării active şi sub aspect militar s-a înfiinţat Batalionul 96 Geniu cu scopul de a participa la misiunea IFOR în Bosnia şi Herţegovina . Misiunile executate au vizat asigurarea libertăţii de mişcare pentru trupele multinaţionale şi populaţia civilă, acordarea sprijinului genistic general comandamentelor şi contingentelor multinaţionale cât şi executarea de lucrări în sprijinul comunităţilor locale din Federaţia Croato-Musulmană si Republica Srpska .
Batalionul a acţionat într-un perimetru de peste 60.000 kmp, în teren predominant muntos împădurit, în majoritate pe linia de demarcaţie dintre Republica Srpska şi Federaţia Croato-Musulmană, în zone de risc, executând misiuni de mare complexitate. Din anul 2000, ca urmare a stabilizării păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu a fost reorganizat şi a luat fiinţă Detaşamentul Naţional “Bosnia” cu un efectiv de 68 de militari, staţionat la Butmir şi Detaşamentul Naţional “Olanda” care acţionează în cadrul contingentului olandez cu un efectiv de 38 de militari.
Procesul de reorganizare si restructurare a Armatei Române început după 1990 nu putea să ocolească trupele de geniu. S-au identificat noile cerinţe interne şi internaţionale şi s-au regândit structurile armei răspunzându-se acestor cerinţe. Astfel, la momentul actual forţele de geniu din Armata României cuprind două brigăzi – Brigada 10 Geniu şi Brigada 4 Geniu Teritorială – o bază de instrucţie pentru geniu în subordinea Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu şi Căi Ferate „Panait Donici” şi un regiment de geniu-aviaţie în subordinea Statului Major al Forţelor Aeriene, precum şi subunităţi de geniu în organica altor mari unităţi şi unităţi operaţionale.
Conform concepţiei „FORŢA OBIECTIV 2007”, structurile de geniu vor fi în continuare modernizate, concomitent cu celelalte mari unităţi şi unităţi, înzestrate cu tehnică şi materiale, astfel încât să fie în măsură să asigure interoperabilitatea cu forţele din structurile NATO şi sprijinul genistic pentru acţiunile desfăşurate.