Incredibil de trist, dar românesc de adevărat: Muncitori din Bangladesh vin la fabrica de confecții din Bărbătești


• eforturile primarului Bănacu de a completa sutele de locuri de muncă refuzate de localnici au ajuns cunoscute până la marginea lumii
Un oficial al ambasadei Bangladeshului în București l-a sunat, zilele trecute, pe edilul din Bărbătești pentru a-i cere detalii asupra condițiilor de muncă oferite de noua creata fabrică de confecții înființată recent. După cum v-am informat în alte ocazii, punerea la dispoziție a câtorva sute de locuri de muncă pentru întreaga zonă Horezu nu a avut impactul scontat iar edilul Bănacu a fost luat la rând de către aproape toate televiziunile centrale pentru a relatat incredibila știre: „E o situație pe cât de rușinoasă, pe atât de dureroasă: să ai un loc de muncă lângă tine și să refuzi! Am spus-o tuturor celor din presa centrală care m-au căutat, nu credeam să ajung vreodată în această situație dar asta e… Aici, a ajuns România și românii! Lenea și chiar nesimțirea ne-au înghițit tot mai mulți semeni pentru care ajutorul social ajunge, le ține loc de salariu și de demnitate. Noi am încercat luni la rând să-i convingem! A fost totul în van! Unul dintre reportajele despre această situație a fost văzut, se pare, și de către cineva de la ambasada Bangladeshului care m-a sunat, și nu de 1 Aprilie, ci mai înainte să-mi ceară câteva detalii: de câți oameni am avea nevoie, despre salarii și condițiile de muncă, despre cazare și altele. Am avut câteva rețineri, la primul telefon, recunosc. Apoi, am mai vorbit cu respectivul și am stabilit ca, pentru perioada următoare, să punem la punct o întâlnire în trei, adică administrație, patronat și ambasadă ca să vedem cum ne putem înțelege. Noi am fi gata să oferim clădirea fostei școli din Negrulești ca și spațiu de cazare, într-o primă fază, să zicem pentru o sută de oameni. Dacă prindem viteză, am putea găsi și alte locații pentru a-i caza. Doar să vină, să salvăm investiția. Nu mai contează rușinea pe care va trebui s-o îndurăm, că ne-am obișnuit cu ideea…”