In Memoriam: O lacrimă de gheață


Cu un an în urmă, pe 20 ianuarie, un avion, proprietatea Școlii Superioare de Aviație Civilă, se prăbușea în Munții Apuseni. Decolase la ora 1.35 de pe Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu din București și se îndrepta spre Oradea, unde ar fi trebuit să aterizeze la ora 16.35. Avionul efectua o cursă umanitară și era pilotat de cunoscutul comandant de zbor Adrian Iovan, având drept copilot pe Răzvan Petrescu. La bordul avionului se mai aflau patru medici de înaltă ținută profesională –Radu Zamfir, Valentin Calu, Cătălin Pivniceru, Sorin Ianceu – și Aurelia (Aura) Ion, o eminentă studentă, anul V, la Institutul de Medicină Militară din București. Aeronava n-a mai ajuns la destinație, prăbușindu-se într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa judeţelor Cluj şi Alba. Unul dintre medicii din aeronavă, dr. Radu Zamfir, a reuşit să sune la 112, la ora 16.16, anunţând accidentul și coordonatele, cu aproximație. Căutarea a început la ora 16.50, deși normele prevăd că dacă există coordonate se merge direct la locul accidentului. Timp de aproape patru ore s-a bâjbâit, organizându-se o căutare în teren după procedura aplicată când nu există informații. Abia la ora 21.13, Gheorghe Trif, unul dintre localnicii salvatori, a ajuns la avionul prăbușit, comunicând coordonatele exacte Serviciului de Telecomunicații Speciale.. Abia din acel moment au putut fi dirijate echipele de căutare, care au început evacuarea răniților la ora 22.05. Era prea târziu pentru pilotul Adrian Iovan, care dece­da­se, ca și pentru tânăra ofițer-stu­dent de numai 23 de ani Aura Ion, gă­sită cu o lacrimă de gheață atâr­n­ând pe obraz.
De ce acest remember? Nicidecum, morții nu mai pot fi în­torși la viață. Vrem să dezgro­păm, în­să, neglijența crasă a auto­ri­tă­ți­lor, ca și nepăsarea acestora în fa­ța morții. Un pilot de valoare, ca și un viitor medic de elită al Arma­tei Române și-au pier­­dut viața, în timp ce anchetele care vizează cauzele accidentului aviatic din Munții Apuseni bat pasul pe loc. Cine și de ce se încearcă mușamalizarea vinova­ți­lor? Răspunsul la această între­ba­re îl știm. Ca și în alte dăți, du­pă lungi tărăgănări, verdictul vine cu totală indiferență: mortul e de vină!
O cunosc bine pe profesoara de chimie a Aurei. „Zilele care se duc – iată, a trecut deja un an! – nu-mi vor potoli niciodată dorul după acea minunată fată. Era ca și copila mea, iar eu făceam parte din familia ei. Poți opri lacrimile dorului?” Raluca Tudor, care va veni la jubileul „Curierului de Vâlcea”, m-a rugat să public versurile închinate memoriei Aurei Ion de poetul George Filip, a cărui metaforă aprinde gheața amară de pe obrazul ei, ca o urmă de tristețe.
Ioan Barbu

 

AURA… AURA…
• studentei  Aura Ion, victimă a stupidului accident aviatic din Munții Apuseni (20 ianuarie 2014)

… nişte aripi ghiare, nişte umbre
foarte negre – ce te mângâiau,
împotriva imprudenţei sumbre,
oamenii de bine… mai sperau.

dar logodna ta n-a fost să fie.
AURA, mireasa noastră fată,
tu să ştii – spre neagra veşnicie –
nu te-om da uitării… niciodată!

zice-se că tu aveai sub gene
lacrimi reci, de boabe reci de ger,
precum cele mândre cosânzene
ce-şi ascund  iubirile-n mister.
noi, pe frontispiciul crucii tale,
vom săpa cu litere-n ghiferţi:
„Doamne, du-o-n vieţi patriarhale,
Te rugăm Fecioară să ne-o ierţi!…”

… a zburat cu aripi  de prihană,
a zburat cu păsări vechi spre rai.
Doamne, nu zi vorbe de dojană;
o măriţi în  ceruri… Tu, aşa-i?

dar eu sunt poetul de-o clipită:
Doamne, de ce îngerii ni-i furi?
fata asta – prea neprihănită –
ne-ai furat-o… poţi să mă înjuri!

sunt un biet poet printre destine.
pentru ce ne baţi şi ne tot baţi?
poate Ţie-n cer îţi merge bine,
când pe noi ne vezi înlăcrimaţi.

fii cuminte, AURA – la nuntă,
toţi românii vor urca la cer.
rochie-ţi va fi o iarnă cruntă,
iar meseni… creştini din lerui-ler…

George FILIP
23 ianuarie 2014,
la Montreal – Canada

Posting....