Imagini peste timp (II)


Imagine (17)Ceea ce vă prezentăm azi este o carte poştală ilustrată color, editura „O. Thuringer”, Râmnicul Vâlcii, nr. 62, pe la 1900. Ilustrata ne prezintă panorama generală a oraşului luată de pe dealul Capela, pe direcţia nord-est. În ansamblu, toate casele, în afara bisericilor, sunt construite în secolul XIX.
La nr. 1 casa colonelului Ivanovici, amplasată pe partea stângă a străzii Carol I, la nr. 32, după catagrafia străzilor din 1899. (1)
La nr. 2, vechea clădire a şcolii primare de băieţi, amplasată pe partea dreaptă a străzii Carol I, după catagrafia străzilor din 1899. (2)
La nr. 3, localul vechi al primăriei, amplasat pe partea stângă a străzii Carol I, construcţie ridicată în 1868, în partea de vest se vede clădirea corpului de pompieri.
La nr. 4, localul şcolii primare de băieţi „Tache Ionescu”
Vă prezentăm o selecţie de informaţii documentare care vă vor ajuta să aflaţi o parte din acţiunile ce s-au făcut pentru realizarea cestei construcţii.
1.Acordarea Decretului Regal nr. 1991/15 martie 1895, prin care se face un împrumut la Casa de Consemnaţiuni în valoare de 100.000 lei în vederea începerii construcţiei.(3)
2. S-a afişat publicaţia nr. 1476/23 martie 1895, pentru ţinerea licitaţiei în ziua de 24 aprilie, pentru darea în antrepriză a construcţiei localului şcolii primare de băieţi, în sumă de 41.248,83 lei. Prin procesul verbal nr. 10/24 aprilie 1895, licitaţia a fost adjudecată de domnul Serafim Şerbi din Slatina. (4)
3. Din motive mai puţin cunoscute, primăria face o nouă licitaţie, în ziua de 10 iunie 1895,la care s-au prezentat fraţii Vasile şi Gheorghe Nicolau, din Râmnicul Vâlcii, care s-au oferit a construi noul local al şcolii. Construcţia se va face pe locul cumpărat de primărie de la domnul Ioan Vladimirescu, postelnic, născut în Râmnic, la 1792).
„În toamna anului 1895, s-a pus fundaţia şcolii şi încep lucrările. În avara anului 1896, s-a continuat construcţia sub controlul prefectului Gr. Călinescu şi a primarului P. Slăvitescu.(5)
Recepţia construcţiei s-a făcut în luna decembrie, costul lucrării s-a ridicat la 49.996 lei.
4. Pe timpul primarului Grigore Pricopiu (1898-1899, 1906-1907, 1908-1910) se hotărăşte: „Introducerea luminii electrice cu lămpi cu arc tip Siemens – Schuckert, model mare de opt amperi, cu durata de ardere între 15-16 ore”. (6)
5. Şcoala funcţiona pe strada Traian, la nr. 100 şi purta numele de Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 Tache Ionescu. (7)
La nr. 5 casa Catopol, în locul ei s-a construit, în 1912, palatul Prefecturii judeţului Vâlcea. Actual, clădirea adăposteşte primăria municipiului.
La nr.6, Biserica Toţi Sfinţii, zidită între 1762 -1764.
La nr. 7 Spitalul Judeţean, construit între 1898-1899 (Au mai desfăşurat activitate medicală, la diferite secţii ale spitalului, următorii doctori: Zografos, medic al judeţului şi preşedinte al Consiliului de igienă; G. Sabin medic primar, apoi prefect şi senator; medicii comunali C. Constantinescu, Firu Dinţulescu, Hristea Gheorghiu.
„La 1 februarie 1906, conducerea spitalului din Rm. Vâlcea este luată e către dr. Hildan, care stă în funcţie până la 1 aprilie 1920, când iese la pensie. În timpul cât conduce el spitalul, ia fiinţă secţia chirugicală, condusă de către dr. Petra Iordăchescu… Conduce spitalul până în 1938, când iese la pensie şi îi urmează dr. Alexandru Hozoc, care funcţiona la spital din 1920, ca şef al secţiei medicale. Din 1939 până în 1946, director al unităţii este dr. Teodorini, în vremea căruia se construieşte aripa nouă, în care au funcţionat Maternitatea, apoi secţia ORL şi enocrinologia. Clădirea din dreapta intrării din strada General Magheru”.
Noile construcţii la spitalul I.G. Duca au început să se facă în etape: 1934, 1935 şi 1936.
„Duminică, 10 octombrie 1937, ministrul sănătăţii, d-l doctor I. C-tinescu, inaugurează la Râmnicul Vâlcii, noile aripi ale spitalului judeţean I.G. Duca, lucrări mari executate în ultimii doi ani”.
În 1937, spitalul cuprindea următoarele secţii: secţia chirurgicală, cu două săli pentru operaţii; secţia medicală; secţia maternitate; secţia puericultură; şi un pavilion pentru contagioşi. Mai avea o instalaţie completă pentru radiologie şi roentgenterapie, un laborator de analize medicale.
S-a mai construit, în anul 1936, un pavilion de triaj şi consultaţii gratuite, la intrarea în spital, iar în anul 1937 s-a terminat construcţia pavilionului pentru tuberculoşi.
La nr. 8 – Biserica Sfântul Dumitru
Aici, în Râmnic, se pare că acest locaş este cel mai vechi; cercetătorul Pavel Chihaia socoteşte Biserica datând din secolul XIV – XV-lea, fiind la început o capelă catolică.
De-a lungul vremii, construcţia suferă modificări şi transformări încă neelucidate din lipsa cercetărilor. Ultima modificare esenţială se face în 1784, ctitori fiind Pahomie monahul, Preda Bujoreanu şi fiul său, C-tin, urmând reparaţii în 1914, 1927 şi 1942.
Cel mai vechi document care s-a păstrat până în prezent cu referire la biserica Sfântul Dumitru datează din 4 mai 1773. (8)
În ultima vreme, biserica Sfântul Dumitru, pentru poziţia sa topografică dar mai ales pentru importanţa sa arhitecturală şi istorică prezintă un interes crescând pentru specialiştii din domeniul ştiinţelor istorice şi de artă naţională.

Bibliografie:
Dosar nr. 138/1899
Dosar nr. 27/1908
Dosar nr. 98/1895
Ibidem
Ibidem
Dosar nr. 35-36/1906
Dosar nr. 87/1924
N. Iorga „Studii şi documente, XIV, P.XXX
Mihail TITI GHERGHINA