Edilul Ion Sandu dă replica „cârcotașilor”: „Până să vin eu primar, comuna Perișani era văzută ca săracă și necunoscută”
Ploile torențiale de zilele trecute, când puhoiul de apă a coborât de la Poiana Lungă, au distrus în totalitate platforma drumului Ulița Câmpului, iar de aici și până a fi aduse jigniri și acuze edilului Ion Sandu nu a fost decât un pas. Tocmai din acest motiv, primarul comunei Perișani, Ion Sandu, a ținut să dea replica „cârcotașilor”:
„…unii cetățeni au uitat că până în anul 2004, înainte de a eu fi primar, mergeau doar pe drumuri de pământ, școlile din localitate arătau ca după război, căminele culturale ca din antichitate, sediile administrației locale (primăria, poliția, etc..) ca bordeiele oamenilor săraci; nu mai vorbesc de obiective noi ca alimentarea cu apă din satele Mlăceni, Perișani, Spinu, Băiașu și Pripoare de 16 km, alimentarea cu apă din satul Poiana de 8 km, alimentarea cu apă din satul Surdoiu de 3 km, târgul săptămânal, biserici, modernizare de iluminat stradal care până în anul 2004 funcționa doar 3 luni pe an de Paște și Crăciun și doar la porțile oamenilor importanți din comună, nu la toată lumea, Centrul de informare turistică, Biblioteca comunală, Cabinet stomatologic și multe altele care nu le voi enumera aici. S-a uitat că până în anul 2004 nu intervenea nimeni la întreținerea drumurilor; atunci ieșeau la poartă cu lopata în mână și cu mic, cu mare, făceau șanțuri și nivelau cu lopata drumul din fața casei lor. Acum sună toți la primar spunând, iese apa-n drum, să vină de la primărie să rezolve treaba că doar sunt plătiți! Nu existau utilaje de deszăpezire pe nicio arteră rutieră a comunei; acum sună primarul și cel de la ultima casă din fundătura satului și spune: «domnule primar dacă nu ajunge plugul sau utilajul să-mi ia zăpada din fața casei nu mai trimit copilul la școală». Utilajele au ajuns de multe ori și până la ultima casă chiar dacă acolo nu exista un vehicul auto. Dacă în anul 2004, comuna Perișani era văzută ca una din cele mai sărace și necunoscute localități la nivel de județ, astăzi este arhicunoscută și-n afara lui, și ca una destul de dezvoltată. De ce? Datorită cui? Nu voi răspunde eu la aceste întrebări ci vă las pe dumneavoastră cei care citiți această mică povestioară să faceți acest lucru. Comuna Perișani are peste 50 km de drumuri din toate categoriile rutiere, exceptând D.N 7 D care este un drum ce nu-l putem controla la nivel local, el aparținând CNAIR București, pentru care personal m-am ocupat foarte mult. Aproape toate drumurile sunt asfaltate, iar cele care nu sunt urmează să fie rezolvate până în toamna acestui an, exceptând drumul Ulița Câmpului. De ce? Pentru că acesta a fost printre primele drumuri din comună propuse la asfaltare în anul 2012, când s-a dispus întocmirea Studiului de fezabilitate și apoi a Proiectului tehnic pentru asfaltarea tuturor ulițelor din satul Mlăceni; de atunci și până în momentul de față această documentație a fost depusă de patru ori la București pentru obținerea finanțării în anii 2014, 2015, 2017 și 2018 și de fiecare dată a rămas dată la o parte dintr-o cauză ușor de înțeles, culoarea politică a primarului. De fapt, acesta a fost și motivul de am mizat atât de mult pe finanțările europene și am promovat 10 proiecte, cele mai multe din Centrul Regional Sud Vest Oltenia. Când am promovat proiectul de 1 milion de euro pentru asfaltarea tuturor drumurilor din comună nu am mai putut introduce și ulicioarele care erau depuse în proiectul de la București, intram la belea creând solicitare dublă la finanțare. Din acest motiv, s-a asfaltat Ulița de Sub Dos înaintea acesteia. Nu s-au primit niciodată bani pentru proiectul depus la București, iar dacă s-a asfaltat Ulița Mică s-a întâmplat că primăria încheiase în anul 2015 un contract multianual de lucrări în baza unei adrese de la Ministerul Dezvoltări care, după schimbările de conducere din minister nu a mai fost luată-n seamă, iar când constructorul din contract demarase lucrările la acea stradă și și-a dat seamă că primăria nu are bani a sistat acțiunea la primul strat de asfalt, plata datorată făcându-se abia la începutul anului 2019. Mă opresc aici spunând că și-n acest an s-au depus prin Consiliul Județean și Prefectura Vâlcea două solicitări de finanțare pe situații de urgență, valoarea estimată a lucrărilor fiind de 1.000.000 lei, ultima fiind depusă la prefectură vineri, 7 iunie, ora 11.00. Nu putem asfalta un drum doar că vrem să avem asfalt la poartă; trebuie să fim cunoscători de legi ca să înțelegem așa ceva, din fericire pentru mine cunosc bine regulile legale ca să le încalc doar ca să fac unora pe plac. Nimeni din localitate nu mă poate critica de neimplicare în condițiile care am lăsat familia pe locul doi dedicându-mă comunității în mod special locuitorii de pe Ulița Câmpului intervenind de fiecare dată după ploile abundente cu utilajele primăriei.
Nu trebuie uitat că în localitate în satele Spinu, Pripoare de Sus și Poiana mai sunt cetățeni care nu au asfalt la poartă și nu fac atâta vâlvă, chiar eu în persoană sunt în această situație și din bun simț așteptăm momentul oportun când se va rezolva problema DN 7 D. În partea neștiută și nevăzută de cei mai mulți locuitori din comună, a tuturor realizărilor din ultimii 15 ani, există o muncă titanică a mea și a echipei mele din primărie asupra proiectelor, procedurilor de licitație și a multor alte lucrări administrative”.