După modelul Remus Borza, Piperea se apropie tot mai mult de intrarea în lumea politică!
• administratorul judiciar de la Oltchim are puncte de vedere tot mai clare și acide la adresa clasei politice actuale iar tonul său pare să anunțe inevitabila sa adeziune
După ce avocatul Remus Borza, administratorul judiciar de la CET Govora, a călcat pragul Parlamentului din postura de deputat ALDE Brașov, sunt semne tot mai clare că și celălalt administrator judiciar de pe platforma chimică este aproape gata să facă marele pas.
Pentru cine nu știe sau nu urmărește rețelele de socializare, Gheorghe Piperea este super-activ în spațiul virtual unde comentează (și critică) aproape orice și ,mai ales, totul. După ce „și-a făcut mâna” cu sistemul bancar și, în special, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, Piperea s-a apropiat și se apropie tot mai mult de sfera politică. Postările sale nu au scăzut aproape deloc în intesitate nici măcar în scurta perioadă în care s-a aflat în flancul fostului premier Mihai Tudose. În fapt, tocmai din această poziție, Piperea și-a nuanțat la maxim poziția față de Liviu Dragnea, susținându-și foarte virulent angajatorul de la Palatul Victoria prin șarje foarte agresive la adresa președintelui PSD.
Ultima postare a administratorului judiciar de la Oltchim nu are cum să treacă altfel decât o declarație de intenție cu privire la planurile sale imediat de viitor dar și indiciile despre locul de unde vrea să debuteze ca politician. Pe „obuzul” său stă scris „Prima casă”: „Statul român a decis și anul ăsta să susțină creditarea neconcurențială prin Programul Prima casă, alocând în acest scop câteva miliarde, dar a impus condiția ca dobânda să fie limitată la maxim 2 pct. procentuale peste Robor. Sarcastic, Statul a ajuns să se împrumute la bănci cu cca 4,4% pe an, ceea ce înseamnă o dobândă mai mare decât cea percepută de bănci în liberalul și capitalistul Program Primă casă (robor la 6 luni + marjă maximă de 2% pe an = 4,2% pe an). Deci, ca să susțină, printre altele, efortul financiar necesar acestui ajutor de stat dat băncilor și dezvoltatorilor imobiliari (pe care i-a și amnistiat fiscal de curând), Statul se împrumută mai scump decât se împrumută particularii pentru care se pune chezaș. Comic este că băncile însele abandonează treptat programul, din motiv de reducere a profiturilor de cazino de până acum, iar BNR susține că programul tulbură mediul de afaceri, marcându-l din timp ca un viitor “risc sistemic”. Asta după ce, la unison, au făcut scandal împotriva legii dării în plată, pe motiv că “omoară” Prima casă, după expresia inculpatului Bogdan Olteanu fost vice-guvernator BNR, și pe motiv că le răpește tinerilor frumoși și liberi “dreptul” de a se face captivi băncilor pe 25 de ani pentru a-și cumpăra o colivie scumpă, nesigură la cutremure și incendii, cu rate chiar mai mari decât chiriile, colivie care este produsul standard al Programului Prima casă. Grotesc este că unele voci (total neavenite) din PNL încă deplâng soarta acestui program, dezavuat chiar de doctrina de dreapta, care este total împotriva ajutoarelor de stat. Apropo de legea dării în plata – CCR tocmai ce a decis că pragul de 250 de mii de euro dincolo de care consumatorul nu are dreptul să fie liberat prin darea în plată este constituțional.
Așadar, Statul român a limitat dobânda la un tip de credit care ocupă mai mult de 90% din piața creditelor ipotecare, privind un număr de peste 200 de mii de consumatori. Pragul de aplicabilitate a legii dării în plată, insinuat în lege la insistențele BNR, a fost considerat compatibil cu Constituția, inclusiv în raport de principiul non-discriminării și al economiei de piață. Și, cu toate acestea, nimeni nu s-a scandalizat că Statul plafonează dobânzile sau că BNR stabilește cine are dreptul la libertate în funcție de avere (de fapt, pragul de 250 de mii de euro se referă la datorii, și nu la avere; un individ cu o datorie de 250 de mii de euro nu este mai bogat decât unul cu o datorie de 249 de mii de euro, ci mai înglodat în datorii; dar așa sunt corifeii dreptei românești, mai populiști și mai comuniști din fire).
Când în Parlament s-a pus în discuție limitarea dobânzilor și a penalităților în intenția de a proteja consumatorii de costurile cămătărești ale creditului, toată elita auto-mandată a finanței românești a sărit ca arsă – cum, ne întoarcem la mercurialele comuniste? Iar vocile așa-zis pricepute în ale economiei și ale finanței au tunat și fulgerat contra inițiatorilor, pe motiv de “trădare” a doctrinei liberale?
Nimeni încă nu s-a întrebat ce are dobânda (un preț macro-economic, care nu se stabilește la piață, conform cererii și ofertei de bani, ci în laboratoarele BNR și ale celor 10 bănci care stabilesc cartalar robor-ul) cu mercurialul și nimeni nu a întrebat ce are limitarea dobânzii cu doctrina*. Și, cel mai important: atunci când Statul plafonează dobânzile în cadrul Programului Prima casa, nu ne întoarcem la mercurial? Cum de nu au protestat băncile față de această limitare de dobândă? Cum de susține PNL, în mod anacronic și în siajul scandalului din 2015-2016 relativ la legea DIP, acest Program în care se practică dobânzi după mercurial? Răspunsul este la îndemâna oricărui om rezonabil, minus propagandiștii și gânditorii în pancarte: băncile au făcut profituri de casino din acest program de autor de stat, la fel și dezvoltatorii imobiliari (buni sponsori politici, de altfel; de aceea au și obținut de curând, pe repede înainte, cu andosamentul președintelui Iohannis, o binemeritată amnistie fiscală).
Așadar, să fim uniți în cuget și simțiri.
*mai nimerite ar fi alte întrebări : Care doctrină a PNL? Are PNL o doctrină? Are PNL un program coherent de fructificare a debandadei organizatorice și a incoerenței fiscale a actualei puteri? Mai are PNL lideri credibili? Dar mai bine să nu intrăm în politică …” Încă!