Despre guvernare şi paternalism. Cum nu trebuie guvernată o ţară (1)
Motto: „Oamenii sunt atât de simpli şi de conduşi de nevoile lor curente, încât cel ce caută să înşele nu va duce niciodată lipsă de clienţi care să se lase păcăliţi.” Niccolò Michiavelli (1469-1527)
Sub înţeleapta conducere a partidului nostru aproape unic şi sub neostoita râvnă pentru progres şi prosperitate a conducătorului său iubit, România a înregistrat o scădere cu 10,2% a producţiei în sectorul construcţiilor în trimestrul al doilea al anului 2014, faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013. Era „cea mai abruptă prăbuşire din Uniunea Europeană”, aşa cum a comunicat Oficiul European de Statistică EUROSTAT. Datele ofereau încă o explicaţie pentru felul în care a căzut economia României la mijlocul acestui an. Scăderea producţiei în construcţii a apărut în contextul în care economia României a intrat în „recesiune tehnică”, având două trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut, potrivit datelor prezentate de Eurostat: România a avut o scădere economică de 1% în trimestrul II al anului 2014 faţă de primele trei luni ale aceluiaşi an, şi de 0,2% în trimestrul I al anului 2014 faţă de trimestrul IV al anului 2013.
Informaţiile Eurostat confirmau existenţa unei tendinţe clare de scădere a investiţiilor guvernamentale în lucrări publice. Potrivit aceleiaşi surse, şi în trimestrul I al acestui an, România a avut o cădere a sectorului construcţiilor cu 10% faţă de perioada similară a anului 2013. Tendinţă confirmată de ajustările aduse bugetului de stat prin cea de a doua rectificare din acest an. Cifrele din sectorul construcţiilor din România ilustrau o prăbuşire din toate punctele de vedere. Chiar dacă este un loc comun faptul că în sezonul rece se diminuează activitatea din acest sector, căderea a continuat şi după venirea primăverii şi a verii. Spre comparaţie, vecinii noştri au avut creşteri apreciabile în acest sector: în Ungaria, în trimestrul I al anului 2014 s-a înregistrat o creştere a producţiei în construcţii de 26,1% faţă de primele trei luni ale anului 2013, iar în trimestrul II al acestui an creşterea a fost de 20,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut; în Bulgaria, în trimestrul I al anului 2014 majorarea producţiei în construcţii a fost de 4,8% comparativ cu primele trei luni ale anului 2013, iar în trimestrul II al anului 2014, creşterea producţiei a fost cu 3,4% mai mare faţă de perioada similară a anului trecut.
Creşteri considerabile s-au înregistrat şi în Spania, acolo unde mulţi români îşi exersează vocaţia de meşteri ai lui Manole. Comparativ cu perioadele similare ale anului 2013, în Uniunea Europeană producţia în construcţii a crescut cu 6,5% în trimestrul I şi cu 3,4% în trimestrul II din anul 2014.
Printre cauzele recesiunii tehnice în care a căzut economia României, Ionuţ Dumitru, Preşedintele Consiliului Fiscal a evidenţiat tocmai lipsa investiţiilor productive făcute de Guvern: „la investiţiile publice, când ai minus 20% în execuţia bugetară în 6 luni de zile, e o scădere dramatică, e foarte mult. În primul rând, trebuie să avem o revigorare la nivelul investiţiilor publice şi pare că acestea scad semnificativ pentru că încasările bugetare sunt foarte slabe, sunt mult sub program. Dar este şi o lipsă de proiecte de investiţii, pentru că nu poţi să-ţi imaginezi că a vrut cineva ca deficitul bugetar la 6 luni să fie mult sub ţintă. Acest deficit, care este mult sub ţinta agreată cu FMI, arată că este şi o lipsă de investiţii”.
Adăugând şi datele oferite de Ministerul Finanţelor, ni se conturează tabloul „succeselor” care constituie mândria puternicilor zilei. Pe primele 7 luni ale acestui an execuţia bugetară s-a soldat cu un deficit de 0,2% din P.I.B. datorat, printre altele, reducerii investiţiilor publice, creşterii cheltuielilor cu salariile (cu 3,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut) şi a celor pentru bunuri şi servicii (cu 4.0%).
Dacă investiţiile de la buget au scăzut cu circa o treime în primele şapte luni (comparativ cu aceeaşi perioadă din anul trecut), cheltuielile aferente programelor cu finanţare europeană s-au înjumătăţit. Adăugând şi reducerea consistentă a absorbţiei fondurilor europene, se conturează tabloul unei economii al cărei ritm de creştere a scăzut, fapt care a dus la reducerea posibilităţii creării de noi locuri de muncă. Vă imaginaţi că aceste realităţi economice contează pentru guvernanţi, că se simt obligaţi să drămuiască bruma de agoniseală în plină campanie electorală şi în prag de de alegeri!? Da’ de unde! Planurile lor ţintesc departe, hotărâţi să r(o)adă tot! Gândul globular care străfulgeră acum minţile înfierbântate ale celor responsabili de asigurarea unor condiţii concurenţiale egale pentru propăşirea noastră, sună cam aşa: „Trebuie să facem pe dracu-n patru, în opt, în câte-o fi nevoie, că dacă pierdem încrederea majorităţii alegătorilor manipulabili se alege praful şi cine ştie când mai pupăm puterea! Aşa că, ce-am avut şi ce-am pierdut! Promitem tot, dăm cât şi ce putem, câştigăm alegerile şi vedem noi ce iese”!
Şi, pe fondul scăderii ritmului creşterii economice, se continuă sarabanda promisiunilor deşarte şi a dăruirii mesei cu îndelung aşteptatele pomeni! Doar, doar or mai muşca din nadă vreo câţiva… fraiereşteni!
Iată doar câteva din „ghiduşiile” prin care se încearcă să se cumpere voturile unor categorii sociale paupere şi credule:
Ce face Guvernul atunci când unii dintre „clienţii” săi o dau în bară? Foarte simplu! Se uită-n pungă şi, indiferent de cât de puţin şi pentru ce altceva mai are acolo, pune de-o intervenţie de urgenţă! Să nu fie păgubiţi votanţii săi captivi, ci tot noi, contribuabilii de bună credinţă.
Aşa s-a întâmplat şi în cazul acelor agricultori şi legumicultori care, conform unei tradiţii ancestrale, nu şi-au asigurat şi nu-şi asigură viitoarele recolte! Şi de ce ar face-o când Guvernul, un fel de „mamă a răniţilor” într-un sat fără câini, se arată extrem de grijuliu faţă de această categorie de electorat.
Tiberiu M.PANĂ