Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

29 octombrie 2020

Arhimandritul Dr. Chesarie Gheorghescu, la 58 de ani de slujire preoţească la Altarul sfânt al Bisericii străbune: 8 iulie 1956 – 8 iulie 2015 şi 70 de ani de sfântă viaţă monahală: 1945 – 2015 (călugăr-teolog de la Mânăstirea Cozia)


FOTO_1Născut la 12 martie 1929, în localitatea Oşeşti-Vaslui, din părinţii Neculai şi Anghelina Gheorghescu, tânărul Constantin Gheorghescu, după absolvirea şcolii elementare, în anul 1945, a intrat la Mânăstirea Cozia-Vâlcea în calitate de frate-începător (novice), la vârsta de 16 ani, unde a vieţuit sub îndrumarea părintelui stareţ de atunci – Arhim. Ghermano Dineaţă (†1971) şi a Ieromonahului Nifon Băicuş (†1978), călugări bine orientaţi şi modele de urmat în viaţa monahală.
Terminând perioada de novi­ciat, a fost călugărit în vestita ctito­rie a Marelui Voievod Mircea cel Bătrân, la 23 aprilie 1949, în Sâm­băta Paştilor, primind în monahism numele de Chesarie. După depu­nerea voturilor monahale la Cozia, a fost trimis la Seminarul Monahal superior de la Mânăstirea Neamţu, pe care l-a absolvit în anul 1955 cu calificativul „excepţional” şi ca şef de promoţie. După ce a absolvit şi un an de studii la Institutul teologic din Bucureşti, în anul 1955 a primit binecuvântarea venerabilului Pa­triarh Iustinian Marina să meargă la Academia teologică de la Moscova-Zagorsk, unde a urmat ca bursier, la zi, timp de patru ani cursurile pentru licenţa în teologie, absolvind acele studii în luna mai 1960, la Moscova, primind titlul de „candidat” (licenţiat în teo­logie), cu calificativul „excep­ţional” şi conduita exemplară.
Fiind hirotonisit în ţară de distinsul Episcop al Râmnicului şi Argeşului – Iosif Gafton (†1984), în treapta de diacon la 8 iulie 1956, şi în treapta de preot (ieromonah) la 15 august 1958, a oficiat cele ale preoţiei, la Moscova-Zagorsk şi la Odessa timp de patru ani, în limbile rusă, română şi greacă, atunci când era student la Lavra Serghiev-Posad (Zagorsk).
Terminând cursurile Academiei teologice de la Moscova şi revenind în ţară, în toamna lui 1960, a susţinut la Bucureşti examenul de echivalenţă a diplomei de licenţă şi a intrat în anul I la cursurile de doctorat (Magisteriu), secţia sistematică (Dogmatică şi Teologie fundamentală).
Dându-şi seama de diabolicele măsuri prevăzute împotriva Bisericii şi monahismului românesc prin Decretul nr. 410 din anul 1959, prin care se urmărea îngrădirea (marginalizarea) bisericii şi desfiinţarea mânăstirilor din ţara noastră, Părintele Chesarie, fiind întristat peste măsură, s-a dus din nou la Moscova cu intenţia de a pleca de acolo în Occident ca să divulge la Paris, la Roma şi Athena şi, eventual, în U.S.A. intenţiile criminale ale comuniştilor atei, prevăzute în acel Decret faţă de ţara şi Biserica noastră.
Aşa s-a şi întâmplat. A plecat, la risc, din Moscova, în luna noiembrie 1960, şi ajungând la Zurich, Paris, Roma şi Athena a stat de vorba cu anumiţi cetăţeni români şi străini în legătură cu starea dezastruoasă care se întâmpla atunci în ţara noastră în general şi în viaţa Bisericii în special. La Roma şi la Athena, Părintele Chesarie a dat unele informaţii în legătură cu conţinutul Decretului 410 şi despre arestarea marilor personalităţi teologice şi laice, care făcuseră parte din faimosul lot al „Rugului Aprins”: Ierom. Daniel (Agaton) Tudor, Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, Arhim. Dr. Benedict Ghiuş, Prof. Gh. Mironescu, Prof. Dr. Tudor M. Popescu, Arhim. Sofian Boghiu, Arhim. Felix Dubneac, Arhim. Roman Braga, Arhim. Grigore Băbuş, Ierom. Arsenie Papacioc, Dr. Vasile Voiculescu, dar şi despre Ierom. Ioan Iovan de la Vladimireşti ş.a., informaţii care au fost incluse mai târziu în paginile ziarului atenian „I Fonis tis Elefterias”, cu consecinţe nefaste asupra Arhim. Chesarie.
Având un moment de dezo­rientare politică şi lipsă de expe­rienţă matură, Arhim. Chesa­rie, după două-trei săptămâni de călătorie prin Occident, a comis marea greşeală de a se întoarce din Athena cu avionul la Bucureşti. Fiind filat şi suspectat peste tot timp de cinci zile, la 8 dec. 1960 a fost arestat şi anchetat un an şi 28 de zile, apoi condamnat la 10 ani de temniţă grea pentru „trădare de patrie” şi şapte ani pentru răspân­dire de „literatură interzisă”. Anii de detenţie i-a petrecut la Miliţia Bucureşti, la penitenciarul Uranus, la Jilava, la Dej şi la Gherla. Fiind „eliberat” la 2 august 1964, a fost trimis în continuare cu domiciliul forţat, pe şapte ani, la Mânăstirea Dintr-un Lemn Vâlcea, unde a avut de îndurat multe momente triste, dar şi unele clipe de reculegere şi de satisfacţii spirituale.
Slujind cele ale preoţiei la acea mănăstire şi urmând la zi cursurile de doctorat în teologie, la secţia sistematică şi teologie fundamentală, Arhim. Chesarie a reuşit, prin stăruinţă, dar şi multe piedici, să publice numeroase studii şi articole de teologie, iar la 30 iunie 1980 a susţinut şi teza sa de Doctorat la Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, teză intitulată: „Învăţătura ortodoxă despre Iconomia dumnezeiască şi icono­mia bisericească” (în „S. T.” nr. 3-6/1980, pag. 297-516; şi ediţia a II-a, Idem. Edit. Antim Ivireanul, 2001, pag. XXVII – 1-455).
Aniversând cei 70 de ani de viaţă monahală, 58 de ani de preoţie şi 40 de ani de îndrumător duhovnicesc (spiritual) al multor mânăstiri, de profesor iscusit la Curtea de Argeş (1972-1977), de exarh al mânăstirilor din Bucureşti (1977-1989), dar şi de Stareţ la Curtea de Argeş (1989-1994) şi din nou la Mânăstirea Dintr-un Lemn (1994-2015), Părintele Chesarie Gheorghescu s-a străduit în tot acest timp să fie un monah modest, dar bine orientat, un dascăl iscusit, un mare exarh al mânăstirilor în cele mai grele timpuri ale dictaturii comuniste şi un preot smerit şi conştient de înalta misiune încre­dinţată lui prin hirotonie, devenind astfel slujitor al lui Dumnezeu, al Bisericii şi al oamenilor.
Fiind conştient mereu că Mântuitorul Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa” pentru toţi (Ioan 14,6) şi că toţi preoţii au misiunea sfântă de a predica Evanghelia şi de a sfinţi pe oameni prin harul Duhului Sfânt (Ioan 20, 21-23, Fapte 20, 28), Arhimandritul Chesarie, în cei 58 de ani de preoţie, s-a luptat şi se străduieşte mereu să fie conştient de sublimitatea Preoţiei creştine, care se actualizează printr-o viaţă sfântă a preotului în faţa credincioşilor, în scaunul de mărturisire (a duhovniciei) şi în faţa sfintelor Sacramente ale Trupului şi ale Sângelui lui Hristos, oficiate cu smerenie prin harul preoţiei (Luca 22, 19-20).
Luând exemple din Cartea despre Preoţie a Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhimandritul Chesa­rie ne aminteşte adesea în frumoa­sele sale predici şi îndrumări pastorale, zicând: Credinţa dreaptă, viaţa sfântă, puterea de a învăţa, a îndruma şi a îndrepta; dragostea nesfârşită faţă de sufletele oamenilor, entuziasmul răscolitor pentru binele tuturor, curajul continuu împotriva răului, lupta necurmată împotriva păcatului, focul misionar nestins – sunt calităţi care se cer şi care împodobesc pe adevăratul preot… Toată credinţa şi teologia nu valorează nimic fără o viaţă corespunzătoare… Sfinţenia, munca, smerenia şi dragostea sunt cele patru cununi ale preoţiei (Vezi: „Părintele Arhim. Chesarie, Mo­mente triste şi raze de lumină din viaţa sa”, Edit. Conphys, Rm. Vâlcea, 2005, pag. 37).
Deci, Preoţia a fost şi este şi pentru Arhim. Chesarie o chemare de Sus, o chemare dumnezeiască, şi nimeni nu o poate realiza şi sluji cu sfinţenie fără aceste condiţii fundamentale (Matei 4, 18-22).
La această binecuvântată aniversare, îi dorim din suflet Părintelui Arhimandrit CHESARIE deplină bucurie şi sfinte realizări, în continuare, pe calea cea mult încercată a Preoţiei, dar plină de har şi de mângâieri revărsate asupra sa de Mântuitorul Iisus Hristos şi de Preacurata Sa Maică-Fecioara Maria, Amin.
Surorile Monahii: Miriam-Felicia şi Agnia-Elena Cărămidaru

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Headlines