Compromisul care compromite
Auzim tot mai des, nu-i așa, că politica e arta compromisului, iar politicienii sunt niște artiști ai negocierilor la vedere sau în spatele ușilor închise. Se mai spune că în politică n-ar trebui să existe linii roșii și că orice poate fi negociat, chiar și demnitatea și cinstea. Bine, ideal ar fi ca interesul național să fie țelul suprem și, în urmărirea acestuia, fiecare să cedeze câte puțin. În realitate, negocierile se poartă cu ochii pe sondaje, prevalând teama de a nu-și dezamăgi propriul electorat și schema populistă de-a acapara cât mai mult din electoratul celorlalți. Ăsta este țelul suprem. Cu aceste constrângeri s-a pornit la negocierile pentru formarea noului guvern și evident ele au dat chix. Temerea de a nu se compromite în rândurile propriilor alegători a făcut ca discuțiile de la Cotroceni să se poarte de amorul artei. Singurul care s-a compromis a fost președintele prin faptul că n-a reușit să desemneze un premier care să treacă prin forul legislativ. Mulți spun că și cel mai compromis personaj, Dragnea sau cine vreți voi, ar obține acum votul parlamentului, pentru că aleșii ar lăsa naibii disciplina de partid cu spectrul pierderii mandatului deasupra capului. Mandat abia ajuns la jumătatea lui. Mulți nici nu se mai află în rândurile partidelor care i-au propus, alții n-au nicio șansă să treacă pragul electoral, alegerile anticipate ar fi o catastrofă pentru ei.
Și cu toate astea nu avem un Guvern cu puteri depline de aproape jumătate de an. Deja se îngroașă gluma. Am spus pe la începutul verii că ne așteaptă septembrie cu același provizorat la Palatul Victoria, dar nici eu nu mă așteptam să am atâta dreptate. Iată, septembrie e pe ducă și nu se întrevede nicio schimbare. În lipsa unei rectificări bugetare, decisă de noul guvern, sectoare întregi riscă să intre în blocaj financiar. Nicușoare, fă-te că muncești și delegi un premier!
Dacă tot sunt la capitolul premoniții, nu mai departe de săptămâna trecută atrăgeam atenția că se vor înmulți sabotajele. Am dat ca exemplu cele câteva tentative cu obiecte voluminoase puse intenționat pe calea ferată în județul Constanța și glumeam amar că proverbiala viteză de melc a CFR-unui a dejucat planurile atentatorilor. Între timp au apărut și confirmările, în Franța a deraiat un tren de mare viteză ca urmare a unui obiect instalat pe șine, iar în Bulgaria a luat foc un depozit de muniții. În ambele cazuri, concluziile specialiștilor indică cel mai probabil existența unor sabotaje. Așadar, suntem în măsură să constatăm, fără tăgadă, că războiul a atins un prag periculos al escaladării. Dronele care survolează zonele de graniță au devenit deja banale. Se transformă din ce în ce mai mult într-un război de gherilă pe teritoriul statelor NATO. Răspunsul probabil nu va întârzia să apară. În acest context, interesele României sunt vulnerabile, atât în ce privește portul moldovenesc Giurgiulești, recent cumpărat de portul Constanța, cât și platformele petroliere de la Marea Neagră. Și din acest motiv avem nevoie de Guvern stabil la Palatul Victoria și de reacții imediate.