A ieșit Sola (soare) pe ulița Vâlcii, după victoria de ieri, 32-29
Antrenorul Stegavik a plecat supărat pe atmosfera din Polivalentă
Jos cu Baia Mare. Sus cu Dortmund. Jos cu Brăila. Sus cu Ikast. Jos cu Brașov. Sus cu Sola. Acesta este curiosul caz al echipei feminine de handbal SCM Râmnicu Vâlcea, pus în scenă în cel mai veritabil stil Jekill and Hyde în ultimele trei săptămâni. Greu de înțeles cum vâlcencele se metamorfozează din trei în trei zile, iată un exemplu, de la echipa dărâmată miercuri de Brașov la luptătoarele de ieri. Am putea căuta explicații în minunatul comportament feminin, acela pe care-l iubim mereu, și când ne înalță sufletul, dar și când ne face să plângem în pumni. Sau poate ne-ar apărea ideea, încă fără acoperire, că Liga Florilor chiar devine un campionat puternic. Ne vom lămuri curând, desigur. Sau nu :).
Acum, sigur că dacă am jucat cu Sola(soare), trebuia să fim sus, acolo, pe cerul bucuriilor. Dar nu oricum, și nu fără încrâncenare, căci echipa Camillei Herrem a fost chiar o nucă tare. Vâlcea are meritul că a nu a cedat, mai ales în momentele tulburi din repriză secundă. Sincer să fiu, după cum începuse meciul, cu 6-3 în minutul 14, am crezut că va fi lejer în fața norvegiencelor. Dar acestea s-au ținut scai de ale noastre fete, așa că pauza ne-a indicat un 14-14 neliniștitor. Mai complicat, în minutul 40, se făcea de 21-19 pentru norvegience. Rasmus a riscat cumva, a jucat minute multe fără portar pe atacul nostru, cu doi pivoți, pentru a elibera extremele. I-a ieșit, dar și pentru că Mia, pe lângă golurile extremelor, a marcat exact când era mai mare nevoie. Și totuși, de la 24-21 pentru Vâlcea s-a ajuns la 28-28, în minutul 56, cu emoții maxime, aduse în principal de Malin Holta a Solei, o zvârlugă căreia apărarea noastră i-a făcut cu greu față. Dar, precum cu Ikast, Raluca s-a activat în poartă, iar extremele Vâlcii se vorbiseră că ele vor încheia jocul. Așa că Wollik și Hagmann au ridicat decibelii din sala Traian la cote maxime, pecetluind o victorie extrem de importantă. 32-29, după o partidă în care extremele noastre au marcat împreună 19 goluri.
Vâlcea câștigă datorită experienței, clișeu, știu, dar cam așa a fost, contra unei echipe în care, exceptându-le pe Camilla Herrem și Pessoa, celelalte jucătoare nu sunt profesioniste, fiecare având jobul ei.
Rezultatul contează însă și SCM este pe primul loc in grupa B, cu 5 puncte, urmată de Ikast, 4 puncte, Sola, 2 puncte și Dortmund, 1 punct. O victorie cu Borussia acasă ne califică mai departe.
Turbată atmosfera pe final în Polivalentă, bravo, galerie, bravo suporteri, asta vrem mereu !
Declarațiile celor doi antrenori:
Rasmus Poulsen (SCM Râmnicu Vâlcea) – „Cred că am început bine meciul, dar nu am reușit să păstrăm momentul. Senzația mea a fost că ar fi trebuit să intrăm la pauză cu 3-4 goluri avantaj. După pauză, mi-a plăcut că, atunci când am fost conduși cu două goluri, am rămas calmi. Am avut un plan clar despre ceea ce trebuia să facem, am jucat șapte contra șase, iar fetele au urmat planul și ne-am bucurat la final. Le felicit pe toate jucătoarele noastre pentru angajament, mai ales că Mia și Rebeca nu au fost 100%. Acum urmează câteva zile de refacere, avem nevoie, după care vom juca trei jocuri în deplasare, Iași, București, Sola, din nou călătorii lungi. Însă este bine că avem perioada asta în care să respirăm și să ne refacem forțele„.
Steffen Stegavik(Sola) – „Sunt puțin supărat pentru că am făcut prea multe greșeli ușoare, mai ales când am fost șase contra șapte. Pur și simplu, le-am dat mingea pe atacul nostr,u iar atunci când au atacat cu șapte jucătoare, au luat avantaj de trei goluri și a fost dificil să tot revenim. Atmosfera în sală a fost una deosebită, fetele mele nu sunt obișnuite cu asta, eu o știam de când am fost la Baia Mare. Pentru că este dificil să transmiți mesaje către jucătoare, la fel ele să comunice între ele. Repet, ele nu trăiesc așa ceva în Norvegia, până la urmă sunt jucătoare care, patru zile pe săptămână, merrg la muncă și abia apoi la antrenament. Da, pot să spun că atmosfera a făcut diferența astăzi. Nu suntem fericiți acum, dar să știți că sunt mândru de ele, sunt mândru că suntem foarte aproape de celelalte echipe din grupa asta pe care eu o numesc << grupa lupilor>> ” .