„Sunt mâhnit. Conducătorii țării ignoră importanța Zilei Naționale”

• este de părere fostul deputat, Grigore Răban

Anul acesta, 1 decembrie nu va fi sărbătorit cu mare fast de către președintele țării, Klaus Iohannis. Acesta declara, într-un ziar central, că-n seara de 1 decembrie nu va mai fi organizată o petrecere, așa cum se obișnuia, totul pentru a aduce un omagiu victimelor trage­diei din Clubul „Colectiv”, precum și deceselor înregistrate în Franța, în urma atacului terorist. Preșe­dintele CAR Pensionari Râmnicu Vâlcea, Grigore Răban, vede cu totul altfel această chestiune.
„Ca deputat în legislatura 1992 – 1996, am participat la ședința solemnă a Parlamentului României din ziua de 30 noiembrie 1993, consacrată sărbătoririi Zilei Națio­nale de la 1 Decembrie 1918 și îm­plinirii a 75 de ani de la înfăptuirea statului național unitar român, parti­cipând apoi, în ziua de 1 decembrie 1993, la Alba Iulia, pentru sărbăto­rirea evenimentului amintit, fapt pentru care sunt MÂHNIT de hotă­rârea unor «conducători centrali» de a ignora importanța ZILEI NA­ȚIONALE prin anularea petrecerii din seara acesteia”, a precizat, pentru ziarul nostru, fostul deputat, Răban, actualmente, președintele CARP Râmnicu Vâlcea.
Redăm, mai jos, câteva frag­men­te din dezbaterile susținute în ședințele comune ale Camerei Deputaților și Senatului, din ziua de 30 noiembrie 1993, ședință consa­crată sărbătoririi Zilei Naționale de la 1 Decembrie 1918 și împlinirii a 75 de ani de la înfăptuirea statului național unitar român:
Corneliu Coposu: „…Se împli­nesc trei sferturi de veac de la Unirea cea Mare. Rostul aniversă­ri­lor este acela de a folosi răgazul care ni se oferă pentru a ne în­toarce o clipă cu gândul spre trecut și pentru a ne chibzui cu adâncă înțelepciune viitorul. Trecutul ne amintește de străduințele inegale ale înaintașilor noștri care, înfrun­tând obstacole grele și primejdii de moarte, au înălțat o țară mândră, o țară pe care nimeni nu o va putea înfrânge. Prin garanția providenței și prin vitejia luptătorilor ei au adu­nat din trei împărății cotropitoare, întinderile de moșie strămoșească, pe care osânda vremii și întâm­plările nedrepte ce ne-au brăzdat istoria vreme de două milenii le-au desprins samavolnic din țară.
Frontierele vechi n-au despărțit niciodată sufletul, tradiția și vorba românească. Fiecare palmă de pă­mânt din granițele României este a noastră, prin spiritul ei, prin numărul locuitorilor, este a noastră prin tradiție, prin izbânzi și înfrân­geri, prin morminte de eroi și prin martiri.
Integritatea unui pământ plin de vieți sacrificate pe altarul idealului național nu se poate negocia. Știr­birile lui nu sunt și nu pot fi veșnice. Stăpânirile și domniile sunt așezări vremelnice. România este eternă și indistructibilă. Îndreptăm gânduri evlavioase, pline de gratitudine către toți cei care ne-au ajutat în lupta noastră de-a lungul mileniului de năzuințe ale poporului român. Sunt marii făuritori ai Unirii; regele Ferdinand, regina Maria, Ionel Bră­tianu, Nicolae Iorga, Take Ionescu, Nicole Filipescu, Ion Mihalache, Vintilă Brătianu, Nicolae Titulescu, mareșalul Prezan, mareșalul Ave­rescu, din țara veche, Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Constantin Stere din Țara Basarabilor, Iancu Flondor, Ion Nistor, Teofil Sauciuc Săveanu din Bucovina, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băsești, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Valeriu Braniște, Alexandru Vaida Voevod, Ion Flueraș, Iosif Jumanca, patriar­hul Miron Cristea, Cardinalul Iuliu Hossu, Vasile Lucaci, Octavian Goga, Sever Bocu din Transilvania.
Ne închinăm la mormintele su­telor de mii de ostași căzuți în bătă­liile drepte ale națiunii, purtate pen­tru libertate și neatârnare. Isto­ria românilor este luminată de pre­cur­so­rii Unirii și de cei care au aprins flacăra revoluțiilor naționale, de vlădicii și cărturarii noștri, care s-au stins cu jalea dorului neîmplinit, de glorioșii stejari ai vremilor noas­tre, domnitori ca Mihai Viteazul, tribuni ca Tudor Vladi­mirescu și Avram Iancu, iobagi ca Horia și, nu în ultimul rând, de eroii Revoluției din Decembrie 1989. Ei vor trăi de-a pururi în conștiința noas­tră, ca îndreptar și ca binecu­vântare.
Urmând pilda înălțătoare a ziditorilor de țară, suntem datori, prin încălțarea noastră peste toate vicisitudinile, să ne adunăm cu toții frățește și, desprinși de prejudecăți, să întronăm pe toată întinderea bună înțelegere, sfântă libertate, egalitate și bunăvoirea tuturor. Trăiască România!”
Corneliu Vadim Tudor: „Uni­rea n-au făcut-o partidele, n-au făcut-o diplomații. Unirea a făcut-o doctrina națională, acea stare de spirit care îl face pe român unic și inconfun­dabil. Unirea a făcut-o Ștefan cel Mare care a lăsat urma­șilor săi, cu limbă de moarte, «să nu în­cheie cu dușmanii tratate înro­bi­toare, ci mai degrabă să moară de sabia lor, ca să se poată ridica alții mai apoi și să-i biruiască»”
Leonida Lari: „Dragi frați ro­mâni, am ajuns să serbăm Marea Zi a Unirii din 1918 și tot nu suntem uniți. Nouă, românilor din Basara­bia și Bucovina, ne e mai greu să serbăm din toată inima acest mare eveniment, atâta timp cât aceste părți de țară sângerânde sunt îns­trăi­nate de țara – mamă. Diverși oa­meni politici cu diverse opțiuni poli­tice vehiculează ideea că înaintașii noștri din 1918 au avut parte de o conjunctură politică favorabilă, încât să săvârșească unirea. Eu, personal, cred astfel: că marii bărbați ai neamului nostru au știut să creeze aceste condiții favorabile, nu numai să le folosească”.
„Întrucât întreaga mea activitate mi-am desfășurat-o în domeniul agriculturii, înainte de 1989, am fost de acord cu afirmațiile celor care au luat cuvântul, cu această ocazie și cred că, în prezent, trebuie să ur­măm exemplul înaintașilor noștri, lă­sând la o parte interesele politice și de grup”, a precizat Grigore Răban.