Sindicatele îi scriu primului ministru dar și pesedistului Ponta!
Un demers cel puțin inedit, o epistolă dublă într-un singur plic, asta încearcă mai nou sindicaliștii ALFA în speranța sensibilizării șefului executivului de a se întoarce spre o politică socială:
„Domnule Preşedinte al PSD,
Am luat act cu surprindere de declaraţia pe care aţi făcut-o în data de 19 ianuarie 2015, referitoare la acţiunile confederaţiilor sindicale de a contesta actul abuziv al executivului, în promulgarea unei OUG de reorganizare a Guvernului, care include într-un singur articol unificarea instituţiei Inspecţiei Muncii cu Agenţia pentru Plăţi şi Securitate Socială. Nu numai că nu răspundeţi nici unui argument prezentat de către partea sindicală, dar folosiţi tehnica manipulării îndelung exersate pentru a discredita un demers perfect legitim. Probabil datorită faptului că, deşi sunteţi preşedinte al unui partid social-democrat, nu înțelegeţi rolul organizaţiilor sindicale. Dacă sindicatele ar fi avut un rol consistent în activitatea Inspecţiei Muncii (acum nu pot nici măcar însoţi inspectorii într-un control) vă asigur că rezultatele ar fi fost semnificativ mai bune. Nu înțelegeți că ideologia social democrată face din muncă o prioritate a politicii sale, plasând în prim planul programului său protejarea celor mulţi. În acest sens, diferitele acţiuni ale guvernului, a cărui majoritate politică este formată de partidul care se declară social-democrat, sunt în contradicţie cu ideologia pe care şi-o proclamă: protejarea angajatorilor şi nu a angajaţilor, prin faptul că de trei ani, cu toate angajamentele politice sau decizii de partid, nu schimbaţi legea dialogului social; protejarea capitalului, în defavoarea salariaţilor, prin faptul că la o reducere de costuri pe locul de muncă faceţi reducerea numai la angajator, prejudiciind fondul de pensii fără o soluţie viabilă de acoperire a deficitului, dar fără un efect benefic sistemului economic românesc; politica fiscală liberală, prin menţinerea unui sistem fiscal de „cotă unică”, în locul unui sistem de impozitare în trepte care să protejeze micul contribuabil, să permită acumularea şi crearea clasei de mijloc, mecanism de distribuire a efortului de contribuție și de stabilitate naţională; nenumăratele decizii şi politici care, prin promovarea intereselor de grup, au încurajat frauda. Acestea sunt doar câteva dintre acțiunile care pun sub semnul întrebării orientarea social democrată a partidului pe care îl conduceți. Aţi exprimat recent, în calitate de şef de partid, o poziţie în sensul unei încercări de atragere a intelectualităţii de stânga şi de redefinire ideologică a PSD în zona de centru stânga a eşicherului politic. Vă reamintesc faptul că, prin tradiţie, organizaţiile sindicale ar trebui să fie parteneri ai unui partid social-democrat autentic, care îşi păstrează valorile şi nu se transformă într-un partid de „baroni” (conform unor afirmaţii care vă aparţin).
Domnule Prim Ministru,
Majoritatea cetăţenilor, ascultându-vă, când erați în opoziţie, se aşteptau ca în momentul preluării conducerii Guvernului să vă focalizați pe priorităţile declarate, adică în relansarea economică şi combaterea corupţiei. În acest context, poate că nu ar fi lipsit de sens ca, valorificând poziţia pe care încă o deţineţi de şef al executivului, să întreprindeţi câteva măsuri. Câteva dintre priorităţi ar fi: un dialog real cu partenerii sociali, cu reprezentanții societății civile, realizat prin instituțiile democratice create și nefolosite, în vederea eliminării erorilor sau abuzurilor din lipsa pragmatismului sau cunoașterii realității fenomenelor, dar și pentru eliminarea deciziilor abuzive legislative, precum unificarea inspecției muncii cu agenția de asistență socială; programe de reindustrializare și salvare a “privatizărilor impuse” prin recuperarea acestor active pe care proprietarii demonstrează că nu au nici un interes de a le face să funcționeze; privatizările făcute la prețuri care nu acoperă nici măcar valorificarea ca fier vechi sau a terenului ar trebui recuperate prin justa despăgubire (adică la prețul de cumpărare); stabilirea unor priorități naționale care să aibă susținere financiară externă, finalizare rapidă; stoparea disipării banului public pe proiecte iluzorii, care sunt numai pentru interese de grup și care vor îndatora câteva generații; programe adecvate de protejare şi dezvoltare a locurilor de muncă (în prezent, se alocă 100 milioane euro/an pentru programe de sprijin în vederea dezvoltării locurilor de muncă, în schimb reducerea CAS la angajatori are un cost de 1,5 miliarde euro/an, cu efect zero pentru economie şi în crearea de noi locuri de muncă); la unitățile cu capital majoritar sau integral de stat aplicarea unui management privat instituțional responsabil, plătit din rezultate, renunțând la politizarea conducerii acestora sau la „manageri privați de casă”, care nu au nici o responsabilitate, nu suportă personal din punct de vedere financiar consecințele acțiunilor și deciziilor lor; respectarea angajamentelor faţă de partenerii sociali şi deblocarea negocierilor colective, pentru reechilibrarea relaţiei angajat – angajator, eliminarea exploatării lucrătorilor români şi diminuarea gravelor inechităţi sociale; adoptarea de măsuri fiscale în favoarea micului contribuabil; salvarea şi dezvoltarea sistemelor publice de sănătate şi educaţie prin finanţare adecvată şi politici coerente pe termen lung (şi nu pomeni populist sfidătoare în momente electorale); condiţii de muncă şi o salarizare corectă în sectorul bugetar (aplicarea corectă a legii salarizării unitare și punerea bazei grilei la nivelul salariului minim garantat în plată); programe de combatere a sărăciei care să reprezinte prioritățile reale ale cetățenilor și nu interesele unor grupuri de afaceri. Până acum, şi din păcate în continuare, pentru menţinerea unei aparente ordini sociale, vă bazaţi aproape exclusiv pe soluţia emigrării masive a lucrătorilor români şi ajutorului financiar pentru supravieţuire trimis de aceştia către rudele rămase în ţară. Această supapă se va închide în paralel cu înrăutăţirea din ce în ce mai mult a condiţiilor de lucru şi de viaţă ale populaţiei. Astfel, politica pe care o promovaţi, domnule Prim Ministru, este o bombă cu ceas şi este doar o chestiune de timp până va veni momentul unor revolte sociale, a instabilităţii şi a manifestărilor extreme din care nu are nimeni de câştigat. Unul dintre rolurile importante ale sindicatelor şi ale parteneriatului social, pe care îl ignoraţi sistematic, este menţinerea echilibrului social şi a echităţii, prin dialog social si prin negociere. Consecinţa destructurării parteneriatului social se va resimţi acut nu doar în plan social, ci şi în plan economic (se ştie, inegalitatea şi sărăcia nu sunt propice dezvoltării economice) şi, în final, politic.”