Du-te la...
Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

30 mai 2020

Pandemia COVID 19 la Vâlcea: Povestea „Pacientului 13” în exclusivitate pentru Curierul de Vâlcea


Bună ziua, domnule Marinescu! În primul rând, vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu! Să-ncepem, cum și de ce ați ajuns la Spitalul Universitar?
În cursul lunii ianuarie anul curent, am fost la un control la doamna doctor Silvana Bărăscu. Dumneaei mi-a recomandat un test de efort. Am făcut acest test la început de martie, la o clinică privată. În urma rezultatului, mi-a fost recomandată o coronagrafie pentru care m-am programat la Spitalul Universitar din București. Am fost programat pe data de 26 martie 2020. Am plecat în dimineața respectivei zile, împreună cu fiul meu cu mașina personală. La ora 9.15, am pătruns pe poarta spitalului după ce am dat declarația că n-am intrat în nici un fel de contact cu alte persoane venite din afară și ce mai era de declarat pentru a-mi fi permis accesul… Am fost internat iar, după câteva ore, mi-a fost executată coronagrafia pentru care venisem. Am rămas peste noapte în spital iar a doua zi, 27 martie, la orele prânzului, am plecat înapoi spre casă cu dosarul medical la mine. Pe 28 martie, m-am prezentat înapoi la muncă.
De când ați început să aveți primele bănuieli, primele semne, primele simptome?
Începând cu data de 1 aprilie, am simțit o schimbare.
Adică?
Ceva frisoane și puțină temperatură…
Atât?
Da, doar atât…
Și care a fost reacția dumneavoastră imediată?
Am anunțat telefonic medicul de familie. La sfatul acestuia, am rămas în casă și am început să iau Paracetamol și ceaiuri, frecții, mai băbește, așa, știți cum e… Până pe data de 6 aprilie, am avut frisoane, dar nu zilnice și ceva temperatură.
Spuneți-mi, vă rog, până la acest episod, de ce fel de afecțiuni vă știați suferind? Exista vreo boală mai gravă care să vă fi putut periclita sănătatea în plus în contactul cu COVID 19? În afară de grijile cu inima pentru care ați mers la Spitalul Universitar, evident…
Nu am avut nici un fel de probleme grave. Desigur, ceva răceli de sezon și luam ceva tratament pentru inimă. Adică, iau de câțiva ani dar după coronagrafia de la Universitar mi-au ieșit vasele curate, fără probleme… Am pe biletul pe externare că totul este în regulă.
Dar după această zi de 6 aprilie?
Toate problemele sporadice de dinainte, au devenit tot mai insistente iar temperatura pe care mi-o luam seara s-a dus spre 38.9. N-am avut nici tuse, nici dureri musculare, nici diaree! Nimic din ce-am auzit că au fost în alte situații, la alții. Am parcurs însă niște dificultăți de respirație iar orice efort era mai greu de suportat. Astea s-au consemnat din zilele de 7-8 aprilie, adică. Nici cu somnul nu pot spune că mi-a fost ușor. Dimpotrivă. Chiar n-am prea dormit, să fiu sincer…
Totuși, vă întreb, de ce ați așteptat atât până să sunați Ambulanța?
Nu mi-am seama că aveam ceva foarte serios, uitându-mă strict la simptome care nu erau prea grave iar după indicațiile medicului de familie…
Dar din 26 martie și până pe 6 aprilie, când a început starea de rău ați aflat că Spitalul Universitar devenise focar oficial?
Nu, n-am aflat… Până am plecat eu pe 26 martie, nu am aflat de treaba asta. După ce am ieșit de acolo, am aflat și eu.
Când ați decis să sunați la Ambulanță?
Pe 9 aprilie.
Vă rog să ne descrieți cum v-au luat de acasă, drumul cu izoleta…
Ce izoletă? N-a fost nici o izoletă! I-am sunat, au venit la mine la poartă, am ieșit pe propriile mele picioare din casă, m-am urcat la fel în Ambulanță. Nici măcar întins pe vreo targă sau pat n-am stat! M-am așezat pe o banchetă. Am plecat îmbrăcat normal în hainele mele de acasă…
Dar echipajul Ambulanței cum era dotat?
Costume speciale, mănuși, viziere, tot ce trebuie…
Și unde v-au dus?
La Spitalul Vechi, la Infecțioase. Am fost imediat testat la internare iar pe 10 aprilie, dimineața, mi-a ieșit pozitiv. Am fost internat singur în salon la etajul 1. După două zile, am fost mutat la etajul doi, tot singur.
Care erau tratamentul și dieta?
Antibiotioce precum plaquenil, kaletra și dexametazonă dar și altele. Erau pastile dimineața și seara dar și prin branulă. Alimentația a fost normală, nimic deosebit doar că fără sare.
În ce zi v-ați simțit cel mai rău?
După ce am ajuns la spital, mi-a luat vreo 4-5 zile să-mi revin total. Nu m-am temut nici o secundă pentru viața mea! Și asta pentru că n-am avut nici o durere…
Când ați fost ultima dată testat?
Ultimele probe le-am dat pe 1 și 3 mai 2020. Ambele teste au ieșit negative iar de miercuri, 20 mai, mă întorc, și la muncă. Am avut izolare la domiciliu 14 zile de la externare. Mă bucur să vă spun că n-am mai avut nici cea mai mică problemă, nici cel mai mic semn din partea bolii…
Domnule Marinescu, vă reproșați ceva pentru că v-ați întors de la Universitar, declarat focar, direct la muncă riscând să vă infectați și colegii și alții cu care ați intrat în contact?
N-am știut nici o secundă că sunt bolnav pentru că n-am avut nici un simptom. Nu pot să-mi asum vreo vină în acest sens!
De la Procuratură, unde vi s-a deschis dosar penal, ați primit vreun semn? Vi s-a solicitat vreo lămurire sau ceva…
Nu!
Ce v-au zis doctorii? Ați devenit imun, puteți să donați plasmă ca să ajutați și pe alții?
Mie mi s-au făcut toate testele, și la internare, și la externare. Ultimul a rezultat că majoritatea formațiunilor au dispărut…
Cum credeți că veți fi reprimit în colectivul unde lucrați și comunitatea unde trăiți?
Ținând cont de toate mesajele și telefoanele zilnice primite de la colegi în toată această perioadă când m-au încurajat și susținut, nu văd ce probleme să fie… Mă aștept la ceva probleme cu publicul, adică atunci când voi ajunge la ușa oamenilor să citesc și să încasez. Dar asta e, acum…
Despre dosarul de zadrnicire, aveți ceva emoții?
Nu, n-am.
Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate!

Etichete:

Poți comenta aici

Alte articole de la Actualitate