Du-te la...

Intonarea Imnului Național de Ziua Râmnicului

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

22 mai 2019

Mare sărbătoare creştin-ortodoxă în acest week-end: Obrejenia – Schimbarea la Faţă a Domnului


Ortodocşii prăznuiesc pe 6 august minu­nea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos îşi descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o. Evan­ghe­listul Matei spune: “Şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2), în vreme ce evanghe­listul Marcu spune că veşmintele Lui s-au făcut albe ca zăpada (Marcu 9,3). Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era “ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veşmintele Sale, menţionează că “erau ca zăpada”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască în Hristos, căci “zăpada” nu a fost topită de “soarele” din El. Amintim că firea umană şi dumnezeiască din Hristos sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpartit şi nedespărtit în Hristos.
Sărbatoarea Schimbării la Faţă a Dom­nului datează de la începutul sec. al IV-lea, când Sfânta Împărăteasa Elena zideşte o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbă­toare începe să fie menţionată în documente din prima jumătate a secolului al V lea. În Apus, sărbătoarea Schimbării la Faţă s-a generalizat mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist III ca mulţumire pentru biruinţa creştinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456. Exista obiceiul ca în această zi să se facă pomenire generală a celor trecuţi la cele veşnice (Biserica Rusă). În unele zone, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului se aduc la biserică struguri, care se împart credincioşilor.

Icoana Schimbării la Faţă a Domnului

În centrul reprezentării este Hristos, înveşmântat în alb. Este înconjurat de un fond închis la culoare, aşa-numita mandorla, prezentă şi în icoana Învierii. La picioarele Sale, sunt căzuţi cu feţele la pământ ucenicii Petru, Iacob şi Ioan, iar de-o parte şi de alta sunt prezenţi Moise şi Ilie. Interesant este că în această icoană a Schimbării la Faţă, lu­mina care iradiază din Hristos şi-L înconjoară nu este luminoasă, ci întunecată. Întunericul din centru face trimitere la fiinţa lui Dumnezeu, care rămâne necunoscută omu­lui. Lumina în care S-a descoperit Hristos nu a fost fiinţa lui Dumnezeu, ci o energie care izvorăşte din această fiinţă. Ortodoxia face o diferenţă clară între har şi natura divină. Dacă harul, ca energie necreată poate fi împăr­tăşit omului, natura divină rămâne inco­municabilă şi incognoşcibilă. Datorită acestei distincţii între fiinţă şi energiile necreate, se poate afirma posibilitatea unei uniri directe între om şi Dumnezeu. Desi unit cu Dumnezeu, omul rămâne om, el nu este asi­milat sau anihilat, ci între el şi Dumnezeu există neîncetat o relaţie personală de tipul “eu – Tu”, de la persoană la persoană. Aşa este Dumnezeul nostru, dupa cum afirmă Kallistos Ware, necunoscut în fiinţa Sa şi totuşi cunoscut prin lucrările Sale, dincolo şi deasupra a tot ceea ce gândim, şi totuşi mai apropiat de noi decât însăşi inima noastră.
Sfantul Maxim Mărturisitorul vede în prezenţa lui Moise şi a lui Ilie pe Tabor, o exprimare a faptului că la îndumnezeire se poate ajunge atât pe calea căsătoriei, simbolizată de Moise care a fost căsătorit, cât şi pe calea necăsătoriei, arătată prin Ilie.
Sfinţii Părinţi spun că Moise şi Ilie au fost prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe Tabor, pentru a li se îndeplini dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu. Să nu uităm că în viaţa lor pământească nu au reuşit să vadă faţa lui Dumnezeu, Moise a vazut doar spatele lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras într-o peşteră atunci când Dumnezeu a trecut în adiere de vânt. Ei nu reusiseră să vadă faţa lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu nu Se întrupase.
Prezenţa lui Moise şi Ilie alături de Hristos are şi menirea de a ne descoperi că Hristos este o persoană distinctă şi nu o reîntrupare a lui Moise sau a lui Ilie cum credeau mulţi din vremea aceea.
Schimbarea la Faţă a Domnului a avut loc cu puţin timp înainte de răstignirea Sa. Hristos nu Se mai arată într-un mod chenotic ucenicilor, Se arată fără nici un val, ca să-i întă­rească pe ucenici atunci când Îl vor vedea răstignit.
Sfinţii Părinţi au rânduit ca această sărbătoare să aibă loc în august, ultima lună din anul bisericesc, ca să cunoaştem că întru această slavă o să vină să judece întregul neam omenesc.

Icoana Schimbării la Faţă – prima icoană pe care trebuie să o facă un iconar

Potrivit Tradiţiei, prima icoana pe care trebuie să o realizeze un iconograf este icoa­na Schimbării la Faţă. Zugravul cere prin această realizare ca Hristos să strălucească în inima lui, lumina Slavei Sale negrăite, des­co­perită Apostolilor pe Tabor. Având datoria de a vesti prin imagine tainele lui Hristos, el trebuie să se asemene Apostolilor care au trăit minunea Schimbării la Faţă. Într-un ma­nuscris din Muntele Athos, i se cerea zugra­vului să se roage cu lacrimi ca Dumnezeu să-i pătrundă în suflet şi să meargă la preot ca acesta să se roage pentru el şi să-i citească troparul Schimbării la Faţă.

Schimbarea la Faţă – dezlegare la peşte

Deşi ne aflăm în postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca pe 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, să se facă dezlegare la peşte pentru bucuria praznicului.

Obrejenia – tradiţii, obiceiuri, superstiţii din popor

• Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărăteşti, clipa în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o priveliste nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se facuseră albe ca zapada. Dar, imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbati stau de vorba cu Iisus despre Patima şi Moartea Sa în Ierusalim: marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.
• Sărbatoarea este praznuită pe data de 6(19) august şi este privita şi ca începutul toamnei, această zi fiind socotită zi de hotar pentru vară. Din această zi, vremea începe să se schimbe şi să se răcească.
• Schimbarea la Faţă mai este numită în popor şi Obrejenia, Pobrojenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie vine din slavonă, “obrejenie” semnificând transformare, schimbare. Denumirea de Probojanii vine tot din slavonă, de la verbul popular „a probazi”, semnificând a ocări sau a certa. Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusetare a lui Hristos
• La sate, încă se mai pastrează viu spiritul acestei sărbatori, fiind una dintre acele zile când cerurile se deschid, iar cei aleşi de Dumnezeu pot vedea Porţile Raiului
• Cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se vestejească
• Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşnite
• Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere usoară, iar copiii ce îi vor naşte vor fi sănătoşi
• Fetele nu-i bine să se spele în această zi pentru că nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba
• Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului
• În această zi, nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarele Probajenii
• Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun, preacurvie, etc.), sigur vor fi vindecaţi
• În această perioadă, se sfinţesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioşii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au. Acestea vor fi binecuvântate de preot şi împărţite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuţi în nefiinţă şi să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora.
• Din 6 (19)august, păsările se pregătesc să plece spre ţările calde, insectele se pregătesc sa intre în pământ, frunzele copacilor încep să ruginească
• Dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi una roditoare şi îmbelşugată. În schimb, dacă plouă toamna va fi una mohorâtă.
•În popor, se spune că dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care va veni va fi una plină de ninsori
• Este bine ca până la această data, ţăranii să termine de cosit şi de adunat fânul. De acum încolo, iarba şi florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg şi ultimele plante de leac. În această zi, se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se sterpezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt buni de leac pentru cei care au intestinele sensibile.
• O veche superstitie spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce şi creste riscul îmbolnăvirilor. “De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu. O coborât cerbul de la munte, s-o pişat în apă şi-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat)

• Tot de acum este bine ca să nu se mai doarmă afară. “Numa` atâta-i vara, vară/ Până-i patu` mândrii-afară/ Dacă mândra patu-şi mută/ Poţi să ştii, vara-i trecută.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat).
• Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este prin excelenţă sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului nostru trecător la bună­tăţile veşnice care sunt mai presus de fire.

Comentarii

mesaj(e)

Etichete: , , , ,

Alte articole de la Spiritualitate