Lucian Marinescu, președinte USLI: „Nimeni nu poate știi sau vorbi concret dacă învățământul mai are vreun viitor!”
• liderul sindical nu are curajul să întrevadă nimic, nici bun, nici rău, la orizontul educației
Domnule Marinescu, luni ați organizat un protest destul de subțire în fața Prefecturii…
O secundă! Ca să lămurim: a fost vorba de o pichetare! Am cerut și obținut o autorizație de protest pentru două ore, de la 12.00 la 14.00, pentru un număr de 30 persoane! Ca să fie clar și să nu se mai umble la detalii și cifre care nu contează. Noi nu am anunțat sute sau mii de oameni, noi doar am anunțat că vom protesta și am chemat doar câteva cadre didactice la pichet. Exact asta s-a și întâmplat!
Care a fost principala nemulțumire care v-a împins la protest?
Revendicările noastre au fost multiple. De la salarizare până la starea actuală a învățământului. Cred că e pentru prima dată după 1989 când suntem într-o situație în care nimeni nu poate știi sau vorbi concret dacă mai există vreun viitor în învățământ! Foarte, foarte grav! Din păcate, din tot ceea ce ne-a arătat până acum Guvernul, această preocupare nu există. Asta rezultă din poziţionarea funcţiilor didactice în grilele Legii salarizării. Conform prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, coeficientul maxim la care poate ajunge un profesor care are o vechime de peste 25 de ani în învăţământ este de 2,76, pe o scară ierarhică de la 1 la 12! Consecinţa directă a poziţionării în treimea inferioară a grilei de salarizare va fi neatragerea tinerilor performanţi către cariera didactică şi prăbuşirea definitivă a calităţii actului instructiv-educativ. Mai este vorba și de calculul incorect al sporurilor, asta deşi conform H.G. nr. 38/2017 salariile de bază s-au majorat, de la data de 1 ianuarie 2017, în medie, cu 15%, calcularea sporurilor şi indemnizaţiilor nu se face la salariile de bază majorate de la 1 ianuarie 2017, ci aceste sporuri şi indemnizaţii sunt calculate prin raportare la salariul de bază din luna decembrie ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care se cuvin personalului didactic.
Vorbeați de viitor…
Subfinanţarea educaţiei este o realitate de câteva generații încoace! În momentul de faţă, România este codaşa Europei în ceea ce priveşte procentul din PIB alocat educaţiei. În timp ce media în UE în ceea ce priveşte finanţarea învăţământului este de aproximativ 5,5% din PIB, în România acesta este de circa 3,5%, iar consecinţele se văd. Ca să vă faceți o idee în ceea ce privește politica guvernamentală pentru educație, în Legea bugetului de stat pentru anul 2017, lipsa sumelor necesare pentru plata sentinţelor judecătoreşti nu pare că mai surprinde pe nimeni! De ce? De când a ajuns nerespectarea legii… lege în România?! Și, mai ales, pentru Guvern? Conform prevederilor legale, în 2017, o parte a salariaţilor din învăţământ ar fi trebuit să primească sumele restante la drepturi salariale, stabilite prin sentinţe judecătoreşti, sume care nu s-au regăsit în legea bugetului de stat pentru anul 2017. M-ați întrebat de viitor, dar haideți să vorbim și de trecut!
Despre ce bani e vorba?
Pensionarii care au lucrat în sistemul de educaţie au în acest moment pensii de mizerie, situate în jurul sumei de 1.000 de lei, în timp ce pentru pensionarii proveniţi din domenii „strategice”, pensia medie este de peste 3.000 de lei. În unele cazuri aceste pensii „speciale” au ajuns să fie mai mari decât veniturile încasate de angajaţi. În timp ce salariaţi din aceste domenii ies la pensie la 43 de ani cu o pensie de peste 10.000 de lei, pe un profesor, după 43 de ani de muncă, statul român îl „recompensează” cu o pensie de 1.500 de lei, deoarece principiul de calcul pentru salariaţii din învăţământ este diferit faţă de cel aplicat în cazul altor bugetari. Considerăm că singurul principiu care trebuie să stea la baza calculului pensiilor din România trebuie să fie cel al contributivităţii la fondul de pensii! Dacă nu, atunci cerem pensii speciale şi pentru profesori!
Cumplit de sumbru acest tablou…
Este o situație perpetuată guvern după guvern! Nu este doar vina actualului Executiv că sistemul de educaţie nu pregăteşte elevii ca să facă faţă provocărilor din plan profesional şi nici măcar pentru a-şi gestiona singuri viaţa. Din cauza programelor, sistemul de educaţie este axat preponderent pe partea teoretică, mai puţin pe cea practică, iar programul de lucru al elevilor este sufocant, încetinind dezvoltarea acestora.
Care e soluția propusă de dvs.?
În opinia noastră, programele școlare trebuie să fie regândite din temelii, ele trebuind să fie adaptate la cerinţele reale ale pieţei muncii. Ceea ce este, în mod evident, vina actualului guvern este tergiversarea elaborării proiectului unei noi legi a educaţiei, un act normativ necesar, realizat cu responsabilitate de către toate forţele politice, care trebuie să fie supus dezbaterii publice pentru a rezolva problemele cu care se confruntă sistemul de educaţie din România.
Vă mulțumesc!