LT. COL. MASTRAGHIN T. MARIN, omagiat de Armată


Chiar înainte de Ziua Veteranilor de Război, militarul aproape centenar din Băbeni a primit recunoştinţa care i se cuvine din partea autorităţilor militare şi civile ale judeţului
Pentru a le fi alături celor 1.748 de veterani de război și celor 43 de văduve de război care au mai rămas în viață în țara noastră, Ministerul Apărării Naționale organizează, în această perioadă, o serie de manifestări dedicate lor și, de asemenea, în semn de respect pentru faptele lor de arme săvârșite în cel de-Al Doilea Război Mondial, le-a pregătit și câte un colet simbolic ce urmează a fi trimis către fiecare dintre ei în zilele următoare.
Anul acesta se împlinesc 81 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, un conflict în care România a înregistrat peste 900.000 de morți, răniți, dispăruți, prizonieri și invalizi, din care aproximativ 92.000 de militari decedați.
Puținii veteranii de război pe care astăzi îi mai avem alături de noi (1.748 la nivel național) ne amintesc de momentele de mare cumpănă prin care ei au trecut pentru a-și îndeplini nobila misiune de a elibera țara de sub ocupația străină.
În judeţul Vâlcea, lista veteranilor mai adună doar 25 de nume. Între acestea, lt. col Mastraghin T. Marin, din Băbeni, care la toamnă, chiar de 1 septembrie, ziua fatidică la care a fost declanşat Al Doilea Război Mondial în anul 1939, îşi va sărbători centenarul.
Joi, 28 aprilie 2022, ofiţerul superior în retragere a primit vizita Comandantului Centrului Militar Judeţean Vâlcea, lt. col. Nicolae Olaru, însoţit de către prefectul Mihai Oprea şi de primarul orașului Băbeni, Bogdan Ştefan. Fostul jandarm pedestru a primit diplome şi cadouri din partea oaspeţilor săi, pe care i-a răsplătit cu câteva din amintirile sale de război.
„Am fost recrutat în 1943, la Regimentul de Jandarmi Pedestri, Compania a treia, sub comandantul suprem Linaru Alexandru şi comandantul Regimentului Ariton Ion, adjunct Alistar Virgil. Am fost încorporat deja în timp de război, la doi ani după intrarea noastră de partea nemţilor. După perioada de instrucţie şi şcoala de cadre, m-au făcut caporal. În anul următor, 1944, am primit comanda de instrucţie a unei grupe din contigentul următor până la armistiţiu, 23 august 1944. Dup-aia, ne-am trezit cu bombardamentele nemţilor. Veneau avioanele lor Stuka în picaj şi-şi lansau bombele incendiare pe ferestrele clădirilor! Până atunci, ne bombardaseră americanii cu bombe de 250 kilograme, am prins 4 aprilie 1944. Bombardamentul ăla a mers de la Chitila pe calea ferată până la Gara de Nord. Am simţit bombele de la mai mulţi kilometri distanţă, unde săpam tranşee şi tremura pământul cu noi. Le-am spus camarazilor mei: Închinaţi-vă! Închinaţi-vă! Regimentul meu era în spatele Prefecturii Bucureşti şi după armistiţiu, am primit ordin să mergem peste nemţi, la comandamentul lor, să-i luăm prizonieri. Am mers cu grupa mea pe marginea betonată a Dâmboviţei. Când am ajuns la faţa locului şi-am văzut că se deschid porţile, ca să putem duce la îndeplinire ordinul am deschis noi, primii, focul deşi eram o singură grupă. Nemţii au ripostat imediat şi-n sprijinul nostru ne-au sărit mitraliorii noștri de pe celălalt mal al Dâmboviţei, Compania a cincea de mitraliori. Sub tirul lor de acoperire, ne-am putut retrage pe malul Dâmboviţei, doar după ce nemţii s-au baricadat înapoi în Comandamentul lor. Într-un final, după ce au înţeles ei, nemţii, că nu mai aveau loc de întors şi ni s-au predat, vreau să spun că nu prea se supuneau. Au strâns toţi banii pe care-i mai aveau la ei, i-au pus grămadă şi le-au dat foc în faţa noastră. Unul de-ai nostril, care a vrut să ia şi el câţiva bani, a fost pocnit pe loc… Nemţi încăpăţânaţi, ce să le faci?! În februarie 45, au venit ruşii la superiorii noștri şi i-au întrebat: Pe front sau desfiinţaţi? Desfiinţaţi, au răspuns ai noştri. Şi aşa ne-au trimis pe noi acasă apoi ne-au rechemat în vară, iar armata am terminat-o în iunie 1946!”, sunt doar unele dintre amintirile veteranului centenar lt. col. Mastraghin T. Marin.