La Muzeul de Istorie,Cărţi Exponatul lunii decembrie – Vas decorat cu caneluri în ghirlandă
Exponatul lunii decembrie este un vas decorat cu caneluri în ghirlandă care face parte din colecția de Arheologie (subcolecția Hallstatt) a Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea.
Condițiile descoperirii, încadrare cronologică și culturală
Vasul a fost descoperit întâmplător în anul 1975, de către preotul-arheolog Gheorghe Petre-Govora, la Bălcești-Valea Mare. Se afla în asociere cu alte fragmente ceramice și o spadă din bronz, de tipul cu limbă la mâner (Reutlingen). Spadele de acest tip (Reutlingen) sunt încadrate în perioada bronzului târziu-debutul primei epoci a fierului, respectiv Br D-Ha A, ca dată de mijloc putând vorbi de anul 1200 î.Hr., iar o astfel de piesă de metal datează mult mai precis vasele ceramice cu care se asociază.
Prin analogii cu ceramica altor grupuri culturale din Oltenia și Banat (Hinova, Bobda-Susani, Vârtop), vasul de la Bălcești-Valea Mare aparține grupului Vârtop. Chiar dacă Gh. Petre-Govora vorbea la acel moment de un orizont hallstattatian timpuriu din nordul Olteniei, în stadiul actual al cercetării putem afirma că este tot vorba de manifestări ale grupului Vârtop, mai puțin cercetat arheologic în această zonă.
Contextul istoric
Delimitarea clară a primei epoci a fierului, cu etapa ei timpurie, de epoca anterioară, respectiv perioada finală a epocii bronzului, a rămas la fel de dificilă și azi pentru că situaţia de la Dunărea de Jos este complet diferită de aceea din Europa Centrală. În ultimul areal, epoca fierului este strict legată de prezenţa acestui metal, şi mai apoi de vase ceramice cu forme şi decor specifice, din necropola de la Hallstatt, pe când la Dunărea de Jos, şi implicit în zona supusă studiului nostru, din punct de vedere metalurgic, în ceea ce numim prima epocă a fierului asistăm de fapt la o explozie a metalurgiei bronzului şi a marilor depuneri de bronzuri. Termenul de „hallstattizare” se va referi mai degrabă la o nouă modă de a ornamenta vasele ceramice, la un decor canelat nou pe forme ceramice vechi, din perioada anterioară.
De aceea, o mare parte din cercetătorii care s-au ocupat de această perioadă au constatat cele de mai sus iar Al. Vulpe a propus o unificare a noţiunilor de epoca bronzului (desigur etapa târzie) şi cea de primă epocă a fierului (desigur, etapa timpurie) în epoca metalelor, accentuându-se procesul de tranziţie, de geneză a primei epoci a fierului, dat fiind faptul că cele două epoci încă nu se pot delimita clar.
Din păcate, aceste grupuri hallstattiene timpurii au fost definite mai ales pe baza materialului arheologic descoperit în necropole (necropole tumulare, movila tumulară fiind monumentul funerar specific acestei epoci). În ceea ce privește habitatul, pentru această perioadă, așa cum observa și Al. Vulpe, presupunem, în pofida datelor insuficiente, existența unei organizări de tipul unor centre (fortificații) în jurul cărora avem așezări deschise de mici dimensiuni și destul de răsfirate, la fel ca într-o mare parte a Europei din perioada câmpurilor de urne.
Descriere
Vasul datează din secolul al XII-lea î.Hr. (eventual sec. XII-XI î.Hr.), este un castron tronconic din lut, lucrat la mână. Are fundul plat, corp larg, marginea dreaptă și ușor rotunjită.
Pasta este semifină, pereții vasului fiind lustruiți la exterior, de culoare brun-deschis. Vasul este decorat la exterior cu 5 benzi canelate fine (șanțuri adâncite și foarte înguste), dispuse sub forma unei ghirlande în 4 colțuri. Deasupra fiecărui colț avem prezentă o mică adâncitură rotundă.
Atât la exterior, cât și la interior, vasul prezintă urme de ardere secundară, dar insuficiența informațiilor privind condițiile de descoperire nu ne permit să afirmăm dacă provine sau nu dintr-un context funerar.
Dimensiunile sunt următoarele: H – 8,3 cm; D bază – 5,3 cm, D gură – 15,3 cm, Gr – 0,3 cm.
Informațiile prezentate ne-au fost oferite de către muzeograful Carol Terteci.