La Aniversară: Florentin Popescu – 70
Florentin Popescu este un fenomen în literatura română. Scrie mult și scrie foarte bine. Cărțile sale sunt rodul talentului și trudei, aureolate de lumina cuvântului, devenit artă. A metaforei. A portretului. A dialogului. Prin cuvântul scris, Florentin Popescu aduce cărții un omagiu.
Scriitorul Florentin Popescu îmbină de ani și ani calitatea de ambasador al publicisticii literare selecte cu cea de editor activ, mereu în căutare de adevăr și mesaj cultural înalt, fiind implicat în „bucătăria” unor prestigioase reviste de anvergură. Precum: Viața studențească, România literară, Contemporanul, Luceafărul, SLAST, Colibri („revista ca un vis frumos”), Bucureștiul literar și artistic – generic sub care n-a mai apărut până acum nicio publicație în toată istoria presei românești. Florentin Popescu se poate mândri (și eu mă mândresc că fac parte din colectivul redacțional!) că este fondatorul, împreună cu reputatul poet Coman Șova, al acestei reviste fără egal în peisajul actual al publicisticii literare. Fiindcă, fac cuvenita precizare, nu este doar revista bucureștenilor, ci a românilor de pretutindeni, neavând un caracter limitat geografic.
„De patruzeci de ori în pagina-ntâia” este titlul recentului său volum (adăugându-se celor câteva zeci pe care le-a tipărit) care însumează editorialele publicate, în intervalul octombrie 2011 (luna și anul fondării) – ianuarie 2015, în revista pe care o conduce în calitate de redactor șef. Sunt patruzeci de eseuri de înaltă conduită literară, în care toarnă, ca un iscusit constructor echilibrat, în acești ani mai mult ai destrămărilor, cum scrie poetul Ion Brad în prefața cărții, „judecăți și idei social-politice largi și generoase”.
Florentin Popescu este un scriitor polivalent. De la articolul de ziar, la portretul „în peniță”, de la interviu la editorialul de atitudine, de la poezie la evocare și povestire, de la recenzie sau critică și istorie literară la piesa de teatru – cuvântul său se află în permanență la timpul unei mari competiții, ducând către cititori mesaje sfinte, licăr de lumină spre drumul… de conștiință. Înainte de a ne înfrăți sub altarul prieteniei, l-am cunoscut ca tânăr poet, era în 1970, când a debutat editorial cu volumul de versuri, premiat, „Obsesia păsărilor”. Versurile sale: un mesaj vorbit pentru lume, la granița dintre sensibil și nebunia conștiinței de viață. Timpul ne-a apropiat în anii din urmă, distanța dintre noi s-a topit sub salutul soarelui. Prin arta cuvântului ne întâlnim în fiecare zi. Ca promotor de cultură, prin idee și faptă, Florentin Popescu s-a aflat de fiecare dată alături de mine, de toți organizatorii prestigioaselor manifestări Zilele ziarului „Curierul de Vâlcea”, Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” și Festivalul Cărții la Râmnic. Astăzi, 3 aprilie, când își crestează al patrusprezecelea lustru pe trunchiul vieții, adresez rugămintea divinului Pegasus, din vremuri îndepărtate prietenul muzelor, să-i trimită bilet permanent de intrare în Cetatea Cuvântului intens luminat de har. Opera sa îl recomandă. Urarea mea confraternă e izvorâtă din inimă: Mereu, fior de tinerețe în vers! Sănătatea i-o dă Dumnezeu; Iubirea i-o dă familia, prietenii și toți cei dragi; Bucuria i-o dă condeiul! Restul vine din sufletul său cald, generos și omenos.
La mulţi ani!