Interviu cu Lucian Boia: „Sfârșitul lumii s-ar putea să fie mâine sau peste un milion de ani”
– Pentru istoricul Lucian Boia ce înseamnă Vâlcea?
– Cred că nu ar fi onest din partea mea să spun vrute și nevrute despre un subiect pe care îl cunosc prea puțin. Mă voi mărgini la o poveste cu caracter personal. Strămoșii mei pe linie maternă, italieni, pe numele lor Morandini, au venit în România pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Erau antreprenori de drumuri. S-au instalat la Râmnicu Vâlcea, ceva mai târziu mutându-se la Câmpulung Muscel. Iată, așadar, că există o fază „vâlceană” în istoria familiei mele.
– A fost Jules Verne în Transilvania sau România?
– Răspunsul e foarte scurt și fără echivoc: Jules Verne nu a fost niciodată pe meleaguri românești. E o legendă. Documentele de care dispunem, corespondența îndeosebi, acoperă, uneori în detaliu, întreaga biografie a scriitorului. Îi știm foarte bine drumurile și călătoriile. Efectiv, nu mai este loc pentru o călătorie în România. Nu am avea unde să o plasăm.
– De ce este ISTORIE ȘI MIT ÎN CONȘTIINȚA ROMÂNEASCĂ scrierea la care țineți cel mai mult?
– Nu pot să spun că Istorie și mit ar fi, din tot ce am scris, cartea mea preferată. Se află printre preferatele mele, dar nu e singura. E, însă, cu siguranță cartea care a avut cel mai mare impact, prin răsturnarea perspectivei tradiționale asupra istoriei. Până la urmă, când e vorba de ierarhia cărților, cuvântul decisiv îl are cititorul, nu autorul. Preferata publicului s-a dovedit a fi, de departe, De ce este România altfel?, al cărui tiraj a depășit 70.000 de exemplare. Pe locul doi vine Istorie și mit, cu puțin peste 30.000, urmată de Capcanele istoriei, cu 24.000, și așa mai departe. Printre preferatele mele sunt și cărți care au avut mai puțin succes la publicul din România, precum Jules Verne. Paradoxurile unui mit (4.000 de exemplare) și Napoleon al III-lea cel neiubit (5.600 exemplare), ambele publicate, ca și multe altele, mai întâi în Franța, unde s-au bucurat de succesul criticii (cartea despre Jules Verne a beneficiat în ziarul Le Monde de o recenzie entuziastă pe prima pagină).
– Sfârșitul lumii se mai amână mult?
– Sfârșitul lumii s-ar putea să fie mâine sau peste un milion de ani, sau niciodată. E o întrebare la care nimeni nu e competent să răspundă. În genere, despre viitor nu știm absolut nimic, va fi cu siguranță altfel decât toate scenariile noastre. Ceea ce ne poate preocupa acum, nu e propriu-zis sfârșitul lumii, ci sfârșitul unei lumi. Istoria s-a accelerat și ne aflăm deja într-o zonă de ruptură. Lumea de mâine va fi alta, foarte diferită de lumea de azi. Asta o putem spune, fără riscul de a ne înșela.
A consemnat Cornel Secu