IN MEMORIAM: Doi ani fără profesorul Ștefan Stăiculescu
Într-o zi de marți, 14 ianuarie 2020, se stingea din viață profesorul Ștefan Stăiculescu, colaborator de seamă al cotidianului „Curierul de Vâlcea” și al revistei „Rotonda Valahă” și, mai mult decât atât, un om îndrăgit în comunitățile culturale din județele Vâlcea și Gorj. A fost un moment trist cel în care am aflat că profesorul Stăiculescu s-a mutat pentru vecie în corturile celor drepți, care i-a lăsat pe mulți, sunt convins, consternați și încărcați de durere. Am pierdut atunci, la început de 2020, un om de o noblețe sufletească deosebită, cu un caracter cum rar se poate întâlni astăzi, un iubitor de oameni care, întotdeauna, îți sărea în ajutor la nevoie și, mai ales, la necaz.
Personal, l-am cunoscut pe profesorul Stăiculescu doar în ultimii săi ani de viață, dar, chiar și în acest puțin timp, pot spune sincer că am avut posibilitatea de a întâlni un om deosebit. În rămân în memorie discuțiile cu dumnealui despre Împăratul Napoleon Bonaparte (al cărui fan înfocat era) despre viața căruia scrisese chiar câteva cărți, dar și discuțiile despre ceaiurile din plante (profesorul Stăiculescu era cardiac, afecțiune pe care încerca să o trateze cu tratamente naturiste clasice). Sigur, ar putea fi scrise amintiri care să umple probabil toate cele opt pagini ale unei ediții a cotidianului nostru, însă nu este cazul acum să ne pierdem în detalii. Cert rămâne că profesorul Stăiculescu a fost un om valoros, iar dispariția sa reprezintă o pierdere pentru mediile culturale din județele Vâlcea și Gorj.
Printre multele mesaje de condoleanțe pe care cotidianul nostru le-a găzduit după trecerea în neființă a profesorului, considerăm că putem republica unul care este elocvent despre cât de mult a fost prețuit domnia sa. Mesajul a fost semnat de Ilie Gorjan și ne-a fost transmis pe 16 ianuarie 2020.
„Am primit cu o mare durere în suflet vestea trecerii la cele veșnice a omului de cultură, prietenul meu de-o viață, Ștefan Stăiculescu. În 1982, când am ajuns la Târgu-Jiu, promovat în funcția de comandant al unui unități militare, primul om din societatea civilă cu care am luat contact a fost Ștefan Stăiculescu, pe atunci șeful ACR Gorj. Acest minunat om a fost permanent lângă mine cu un sfat, o vorbă bună, o sugestie, ajutându-mă să-mi duc la capăt munca dificilă ce-mi era atribuită. Cariera militară m-a purtat la București până la pensie, dar prietenia cu Ștefan a rămas aceeași, ea reînnodându-se odată cu stabilirea lui în județul meu de baștină, Vâlcea. Prin felul său de a fi, s-a remarcat ca o frumoasă pată de culoare în cultura vâlceană! Drum lin, drag prieten, în lumea îngerilor!”, au fost frumoasele și emoționantele cuvinte pe care Ștefan Stăiculescu le-a primit de la prietenul său Ilie Gorjan.
Ștefan Stăiculescu a fost înmormântat pe 17 ianuarie 2020 în cimitirul din orașul Târgu Cărbunești (județul Gorj).
Dumnezeu să îl aibă în paza Sa!