Exponatul lunii martie la Muzeul de Istorie: Fibula digitată de la Costeşti
Fibula (numită şi broșă în literatura engleză de specialitate) a fost descoperită întâmplător în anul 1971, de către C. Florescu, la adâncimea de -0,40 -0,50 m. Ulterior a fost donată Muzeului Judeţean Vâlcea, în anul 1980. Denumirea de fibulă digitată vine de la terminaţiile sub formă de „degete” aplatizate, dispuse la marginea semidiscului, în partea superioară. De cele mai multe ori, fibulele digitate sunt fotografiate şi desenate invers faţă de cum erau purtate, noi optând, pe afiş, pentru modul real de poziţionare.
Descrierea piesei
Fibulă digitată de tipul Werner IB sau Coşoveni-Veţel. Se compune din patru părţi: masca umană, placa superioară, arcul de legătură, placa inferioară. Masca reprezintă un cap uman, bine stilizat, cu plete bogat redate, faţa expresivă şi barba alungită. Placa superioară, de formă trapezoidală, are baza mare spre arcul de legătură, iar baza mică sprijină pe umeri capul uman. Baza mică a plăcii superioare este decorată cu şiruri de buline şi cerculeţe, iar baza mare se termină prin două duble motive spiralice. Arcul de legătură este uşor bombat şi are pe margini două nervuri. La marginea semidiscului sunt dispuse radial şi la egală distanţă șapte „degete” aplatizate, la bază cu două incizii. Suprafaţa plăcii inferioare este decorată cu un motiv spiralic în dublu registru, cu romb central. Pe spatele plat al fibulei se află placa de fixare a arcului şi un cârlig. Lipsă acul de prindere.
Piesa este bine păstrată, cu o expresivitate plastică deosebită (mai ales pentru masca umană), tehnică de execuţie ridicată calitativ, toate aceste caracteristici făcând din fibula expertizată un exemplar rar.
Datare şi atribuire: sec. VII p. Chr., evul mediu timpuriu, atribuită slavilor.
Dimensiuni: L: 9,9 cm; LA max.: 5,2 cm; GR: 0,3 cm; G: 42,92 gr.
Bibliografie: Gh. I. Petre, A. Stoican, O fibulă digitată din nordul Olteniei, în SCIVA, 1, 27, ian-martie 1976, p. 115-118; Fl. Curta, Female dress and slavic bow fibulae in Greece, în Hisperia, 74 (2005), p. 101-146; D. GH. Teodor, Fibule „digitate” din secolele VI-VII în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, în Arheologia Moldovei, 15, p. 119-152
Semnificaţii şi utilitate
Fibula marchează un nou punct pe harta migraţiilor, indicând trecerea slavilor spre sudul Dunării. Piesa este realizată în stilul artistic specific sec. VI-VII e.n. de către populaţia slavă, cu influenţe din ornamentica romano-bizantină.
Pe teritoriul carpato-dunăreano-pontic, tipul acesta de fibulă digitată este destul de răspândit (în jur de 80 de exemplare), dar pe teritoriul României exemplarele de tip IA-IB sau Coşoveni-Veţel sunt rare, conform literaturii de specialitate. Doar trei exemplare de pe teritoriul României erau clasate şi tot atâtea au fost descoperite pe teritoriul judeţului Vâlcea, ele fiind acum în patrimoniul muzeului judeţean.
Deşi sunt considerate piese de podoabă rezervate elitelor sociale din sec. VII, nu avem informaţii că piesa expertizată ar fi aparţinut unei personalităţi istorice. Conform unor opinii exprimate de specialişti, printre care şi Fl. Curta, aceste fibule apar în morminte de femei, fiind accesorii vestimentare pentru rochia acestora, dar şi embleme ale unui statut social înalt, fiind piesa de podoabă cea mai vizibilă, similar unei insigne de astăzi.
Informațiile prezentate ne-au fost oferite de către muzeograful Carol Terteci.