11 aprilie – prăznuirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica


Părintele Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin. Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica. După un an de ascultare duhovnicească a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic. Obştea l-a ales stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusinţă timp de 31 de ani.
În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Sf. Calinic a redeschis Seminarul din Râmnic, a refăcut reşedinţa episcopală şi schitul Frăsinei unde a introdus rânduiala atonită şi „blestemul” asupra hotarelor mânăstireşti, prin care se interzicea intrarea oricărei părţi femeieşti. Datorită lui Calinic lăcaşul monahal a fost excedat de prevederile „Legii secularizării averilor mânăstireşti”. A înfiinţat cu mijloace proprii tipografia „Kallinik Rîmnik” în 1861, unde a tipărit 10 cărţi. Pentru aceste fapte, pentru evlavia şi râvna întru Domnul, a fost canonizat în octombrie 1955.
Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, adormind întru Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda Bisericii Sfântul Gheorghe.
Datele ne-au fost furnizate de către Florin Epure, directorul culturii vâlcene