Președintele și regele în dificultate
Primul matematician al țării, problemă simplă de aritmetică parlamentară, cinci luni de încercare și eroare, coșul plin de ciorne cu metoda reducerii la absurd. Aici am ajuns cu căutarea unei soluții de premier. La orice olimpiadă timpul este limitat. De data asta, încăpățânarea președintelui pare să nu aibă limite. Partidele sunt chemate din nou la Cotroceni. Ca să ce? N-au mai fost? Ne întoarcem de unde am plecat.
Calculele sunt cu atât mai complicate cu cât fiecare are linii roșii de tipul ”ori noi, ori ăilalți”. Însuși președintele se cramponează de excluderea AUR din orice guvern potențial. Cel mai echilibrat pare UDMR și n-ar fi exclus ca un premier maghiar să reușească refacerea coaliției, dacă va fi propus. Dar stați liniștiți că nu va fi propus. Dificultatea președintelui de a numi un prim 11 pentru Palatul Victoria pare la fel de mare ca cea a regelui la echipa națională. Și acolo se bâjbâie cu formule încropite care adună eșec după eșec. Jocul alor noștri e în progresie sub comanda lui Hagi. La început am luat două, pe urmă patru, după care șase. Mi-e frică de ce urmează.
În toată această incertitudine, uite că apare și un mugure de speranță, o primă veste bună. Agenția de evaluare a riscului de țară Standard & Poor’s a menținut ratingul de țară acordat României în categoria recomandată investițiilor. Asta înseamnă că măsurile adoptate de Guvernul Bolojan au fost corecte și au adus stabilitatea necesară în finanțele țării. Atunci de ce-l schimbăm? Orgoliul poate să-i piară pe unii lideri. PSD nu se află într-o poziție foarte confortabilă nici cu proprii alegători.
O altă veste, cu potențial de dramoletă, este arestarea fostului candidat prezidențial Călin Georgescu, pentru 30 de zile, din cauza escrocării unui om de afaceri. Reprezintă o oportunitate pentru partidul AUR de a se delimita de elementele fasciste și a deveni un partid frecventabil. Depinde doar de ei dacă lideri precum Petrișor Peiu vor căpăta mai multă autoritate, în detrimentul radicalizării. Lumea ar trebui să știe că partidele fasciste, acolo unde au ajuns la putere, au răspândit numai suferință, crimă, restrângerea drepturilor cetățenești, vânarea adversarilor politici. Ca și cele comuniste, de altfel. Un regim bazat pe teroare este tot ce ne-ar lipsi.
În cele din urmă alegerile anticipate vor deveni o realitate, nu mai au cum să fie evitate. Din punctul meu de vedere mai bine să se desfășoară acum. Orice împotmolire a democrației în logica compromisului și a alianțelor destrămate nu poate decât să favorizeze ascensiunea extremismului. Și atunci chiar nu ne va mai salva nimeni.