
Miercuri, de Sfânta Paraschiva Bănacu își urcă echipa din Primărie la Pătrunsa!
• cel mai greu accesibil locaș de cult al Vâlcii se pregătește
de sărbătoare cu câteva zeci de pelerini din toată țara
Și în acest an, Pătrunsa așteaptă zeci și zeci de pelerini din toată țara pentru hramul său iar printre aceștia se vor afla și angajații primăriei Bărbătești, în frunte cu edilul Constantin Bănacu. În ciuda vremii total nefavorabile, pesedistul din fruntea administrației afirmă răspicat că planurile pentru această expediție au fost trasate de mult timp: „Sper să se oprească ploile măcar o zi până la hram, ca să nu fim nevoiți să ne luăm la trântă cu noroiul până sus, la Pătrunsa. N-ar fi o așa mare problemă că am urcat noi într-un an pe vreme frumoasă și în vârf am dat peste lapoviță și ninsoare, ceva de vis…. Aveam acest gând de foarte mult iar atunci când colegii din primărie mi-au cerut părerea, era firesc să le răspund afirmativ pentru că hramul Pătrunsei este ceva cu totul și cu totul special.”
Mănăstirea este situată la o distanță de șapte kilometri depărtare de centrul comunei şi are hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul” și „Cuvioasa Parascheva”, de la numele mamei episcopului Climent. Vechiul schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa. Distrus în urma căderii unei stânci, este refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmaşi ai episcopului Climent. În anul 1895, așezământul monahal a fost iarăşi părăsit şi lăsat fără slujitori, dar a fost readus la viaţă între anii 1934-1935 şi resfinţit în ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu. Actuala construcţie datează din sec. XIX, iar pictura în stil Brâncovenesc cu influenţe populare (vezi Sf. Dumitru, Sf. Gheorghe pictat deasupra intrării la pridvorul exterior). Biserica a suferit modificări în 1963 şi 1977 când a fost construită casa stareţului Veniamin Grigorescu (1935-1975) şi Paul Niculescu (1975-1990), atunci fiind închis pridvorul şi biserica acoperită cu tablă. Biserica vechiului schitul se păstrează astăzi în stare bună şi este declarat monument istoric. Între anii 2002-2005, prin purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, astăzi Arhiepiscop al Râmnicului, s-a ridicat o nouă biserică. Sfânta Paraschiva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinți bogați și bine-credincioși. La vârsta de zece ani, auzind în biserică cuvintele: “Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea să și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), răspunde imediat strigătului dumnezeiesc: își schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerșetor. Decide să-și părăsească părinții pentru Hristos, înainte de a împlini douăzeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucură de învățătura unor călugări cu viața duhovnicească plăcută Domnului. La sfatul acestora, merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde se va nevoi cinci ani. De aici, a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.
Într-o noapte, la vârsta de douăzeci și cinci de ani, un înger îi descoperă în vis că trebuie să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfântul Varlaam descrie această minune în Cazania sa, astfel: “Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Potrivit tradiției, revine în Epivat fără să spună cuiva cine este și de unde vine. După alți doi ani de nevoință, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, trece la cele veșnice. A fost îngropată ca o străină, aproape de mare. După câțiva ani, valurile au adus la țărm, trupul neînsuflețit al unui marinar. Un sihastru care viețuia în acele locuri, i-a rugat pe câțiva creștini să-l îngroape. Aceștia, în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanță acestui lucru și au pus alături de el și trupul marinarului. Dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Cuvioasa Paraschiva și i-a poruncit să ia trupul ei și să-l așeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus în biserica “Sfinților Apostoli” din Kallicrateia. Moaștele Sfintei Paraschiva au ajuns în țara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost așezate pe 13 iunie 1641, în biserica “Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. În anul 1884, când biserica mănăstirii intră într-un proces de consolidare, sfintele moaște ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câțiva ani în Catedrala mitropolitană din Iași. Moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns în martie 1944 la Mănăstirea Ciorogârla de lângă București, din cauza ofensivei sovietice în Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moaștele sale au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București și readuse în Catedrala mitropolitană din Iași pe 26 noiembrie 1944.