Consiliul Județean aprobă ACHIZIȚIA CULEI GRECEANU
400.000 euro este prețul convenit pentru cel mai vizitat muzeu din zona Horezu
Pe 26 noiembrie 2021, în ultima zi de muncă a săptămânii, aleșii județului se întrunesc pentru ședința ordinară a lunii în curs. «Vedeta» ordinii de zi este proiectul de aprobare a sumei de 400.000 euro pentru achiziția Culei Greceanu din Complexul Muzeal Măldărești. Votul vine la un an și o lună după exercitarea oficială a dreptului de preemțiune în ședința din 20 octombrie 2020.
Cula Greceanu este simbolul comunei Măldărești, o referință de forță a arhitecturii românești datând din secolul al XVIII-lea, care combină armonios componente tradiționale specifice zonei cu elemente caracteristice fortificațiilor. Cula este recunoscută între fortificațiile zonei datorită aspectului arhitectural. Originea istorică a construcției este ușor ambiguă întrucât există mai multe surse istorice și populare care menționează informații privind data primei atestări documentare. Conform legendei, povestea edificiului începe în secolul al XVI-lea, când Nan Paharnicul construieşte un turn de apărare pentru a proteja locurile de cetele de haiduci, în 1516. După această dată este menționat, nepotul său, Tudor Maldăr, cel care ridică în jurul turnului o casă fortificată, moşia Măldăreştilor, renumiţi pentru bogăţiile lor, întinzându-se, în 1590, de la munţi până la Dunăre.
Tradiția spune că Tudor Maldăr, căpitan în armata lui Mihai Viteazul pierde lupta cu tătarii și este luat ostatic de hanul tătarilor. Este salvat de la moarte de fiica hanului care se îndrăgostește de el. Drept recunoștință pentru că i-a salvat viața, Tudor îi dăruiește casa fortificată abia construită. Contrar legendei, sursele istorice menționează că edificiul datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea când „jupân Gheorghe Măldărescu și jupânița Ego Eva” fie au construit-o din temelii, fie au restaurat o construcție mai veche.
Dovada istorică prin care se atestă această ctitorire este piatra de mormânt situată pe latura de sud a pronaosul bisericii cu hramurile Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe şi Sfinţii Voievozi, clădită în apropierea culei în anul 1790 și ctitorită de boierul Măldărescu împreună cu soția lui.
Despre ultima urmaşă Maldăr, jupâniţa Eva, sursele istorice relatează că a fost umilită şi jefuită de tâlhari. Fiicei sale, Maria, i-au revenit prin zestre la căsătoria ei cu Gheorghe Greceanu, moşia Măldăreşti, munţii şi cula. Începând cu această dată, cula este proprietatea Grecenilor. Unele surse spun însă că edificiul a fost cumpărat de boiernaşul Radu Greceanu. Mărturie a legăturii dintre cele două familii este fresca reprezentând membrii familiei Măldărescu, pictată de Olga Greceanu care se găsește expusă în camerele de la primul etaj.
Imobilul a intrat în patrimoniul muzeului din 1956. Mergând pe firul istoriei, în 1978, înainte de a muri, Olga Greceanu, proprietara Culei Greceanu a înfiat-o pe fata familiei Anghel, doctoriţa Mileta Anghel Greceanu care a intrat în posesia tuturor bunurilor deţinute de Olga Greceanu după 1990. În 2007, moștenitoarea a intrat în posesia Culei Greceanu, a anexei şi terenurilor de la Măldăreşti.
Particularități de construcție ale culei
Așezată pe valea Lunca Vatului, la margine de pădure, construcția înaltă prezintă ziduri și metereze îmbinând armonios trăsăturile specifice caselor boierești și componente țărănești. Mica cetate creată pentru apărarea familiilor pe care le adăpostea se transformă într-un refugiu, dar își păstrează totodată și caracteristicile specifice unei gospodării. Se mai spune că edificiul a fost renovat chiar de Constantin Brâncoveanu, păstrând până astăzi modificările aduse de acesta. Printre particularitățile stilului brâncovenesc se numără următoarele elemente arhitecturale: ferestrele pivniței lucrate în piatră traforată, două cerdace cu arcade și bolțile de penetrare din camera situată la primul etaj. Vizitatorii pot accesa edificiul pe o ușă masivă de stejar și pot urca la etaj pe o scară din lemn cu trepte groase. Rolul de fortăreață este subliniat de prezența celor două guri de tragere prevăzute în zidul exterior al turnului care servesc drept mijloace de apărare a intrării.
Primul etaj cuprinde o încăpere de dimensiuni reduse accesată din pridvorul dinspre răsărit. O scară mobilă acționată de o sfoară care pornește de aici duce spre o ascunzătoare sigură în caz de atac. Cea de-a doua încăpere este îngustă și are doar o ferestruică. Tot la primul etaj se află și o încăpere folosită pentru primirea oaspeților care duce într-o cameră cu bolți, unde, în anul 1936, pictorița Olga Greceanu a pictat în frescă momente din istoria familiei Măldărescu și portretele membrilor săi, folosind ca sursă de inspirație reprezentarea votivă expusă în biserica din apropiere.
La etajul al doilea, scara dă într-o logie deschisă prin două arcade trilobate, de o eleganță desăvârșită. Recent în aripa de nord s-au amenajat două camere pe locul ocupat întrecut de o mansardă. Cerdacul duce spre turn, dând într-o cameră care putea fi blocată în caz de atac. Spre deosebire de alte case asemănătoare, la Cula Greceanu pivnița nu are legătură cu etajul, element care demonstrează că este una dintre cele mai vechi clădiri de acest tip. În caz de primejdie, avantajul era că restul clădirii rămânea izolat și protejat, dar, în același timp, pridvorul și ferestrele de la etaj erau ușor de accesat de invadatori pentru că partea de jos se afla în pământ.
Intrând în patrimoniul statului, în 1964 două încăperi din Cula Greceanu au fost transformate în punct raional muzeistic. Lucrările de restaurare și conservare au avut loc în perioada 1966-1967, ulterior fiind deschisă publicului vizitator. Casa este neschimbată pe dinafară.
În prezent, în interiorul culei sunt expuse elemente care încearcă să reconstituie atmosfera de la curtea boierească specifice Olteniei: pridvor înalt, uși de stejar, trei arcade trilobate, turnul de apărare, scara mobilă, sobe cu olane, mobilier masiv din lemn masiv de stejar din secolul al XIX-lea, carpete oltenești și o tavă de argint autentică, un gramofon vechi, un sfeșnic cu șapte brațe, o masă sculptată cu 12 motive zodiacale din secolul al XIV-lea de culoare maro, catifelată, creneluri pentru flinte abia vizibile din exterior, dar care îi avantajau pe cei dinăuntru, foișorul crenelat la bază după model sârbesc.