Roșiile, comunitatea născută în jurul unui altar!


• povestea localității natale a Mariei Ciobanu are aproape cinci secole

Aşezată pe Valea Şasa, la 63 km distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea şi la 70 km de Craiova, comuna Roşiile se poate mândri cu una dintre cele mai vechi mânăstiri. Există dovezi ale aşezărilor umane pe aceste teritorii încă din cele mai vechi timpuri. În anul 1560 satul Roşiile dispunea de o biserică construită din lemn – lăcaş de cultură şi religie – an care devine reper de atestare documentară a comunei. În anul 1633 este menţionată începerea construcţiei unei biserici devenită mânăstire, localizată în satul Pleșeşti, foarte aproape de centrul comunei Roşiile, terminată abia în anul 1791.
Încă din anul 1904, Roşiile este declarată localitate de reşedinţă de comună, având subordonate alte câteva localităţi. Evenimentele istorice din sec. al XIX-lea au fost cunoscute de către locuitorii acestei comune, fără participare directă însă, aceasta şi datorită poziţionării ei, la distanţă relativ mare de centrele urbane ale epocii.
Există mai multe variante răspândite, legate de construc­ţia Mânăstirii “Intrarea în Bise­rică a Maicii Domnului” din Pleşeşti. Cea mai cunoscută dintre ele ar fii că a fost construită de haiducul Dragu. În această zonă se afla pădurea Balaciului. Bătrânii spun că la colectivizare pădurea a fost defrişată, astăzi mai există doar un singur copac din fosta pădure, situate la răscrucea de drumuri dintre DJ 676 şi drumul care duce spre cimitirul satului Hotăroaia, iar biserica a fost descoperită fără acoperiş. Se spune că haiducul Dragu are construite trei biserici pe aceeaşi linie: una la Roşiile, alta la Grădiştea, şi alta la Roeşti. Vechiul ei hram este „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Sătenii spun că mânăstirea ar data de pe la 1600. Prima pictură este de pe la 1805, se află în altar şi are, în prezent, şapte straturi. De asemenea, pictura din naos diferă de pictura din pronaus şi altar. Sunt trei stiluri de frescă.
O altă variantă, înscrisă în pisanie, este că biserica ar fi fost ridicată în 1793 de fraţii Ioan şi Preda Pleşescu şi diaconul Marin Pleşescu, după care satul şi-ar fi luat numele de Pleşeşti. Pictura a fost făcută pe la 1805 din ulei, esenţe de ierburi şi gălbenuş de ou, iar în altar sunt inscripţii ale lui Nicolae Pleşoianu. Se consideră că pentru construcţia acestei biserici nu s-ar fi folosit mistria, ci a fost tencuită cu mâna. În zidul gros de cărămidă (120 de centimetri) se află doar patru geamuri, cu o lăţime de 80 centimetri, tocmai pentru a permite ridicarea boltei bisericeşti.
Faţada exterioară a acestei biserici reprezintă diverse scene din viaţa omului. Biserica este printre puţinele care are pictate moartea cu coasa atât în partea de Nord, cât şi în partea de Sud. Ctitoria are faţadele pictate cu scene animaliere, peisaje, arhangheli, filosofi, sfinţi militari, mucenici, dar şi teme biblice clasice precum Judecata de Apoi, Izgonirea din Rai a lui Adam şi a Evei.
Există şi a treia variantă care spune că, în 1633, a început construcţia şi s-a finalizat în 1791. Datorită vechimii acesteia, biserica a fost denumită „Mănăstirea”, chiar dacă nu are nici o chilie sau construcţie aferentă.