„Poezia o trăieşti nu o scrii”
A apărut, în toamna acestui an 2014, la Iaşi, la Editura TipoMoldova, volumul II din Antologia de poezie română contemporană, volum masiv de 1730 pagini, în format A4. Proiectul editorial aparţine Roxanei Alexandra Costinescu, redactor: Aurel Ştefanachi, prepress, coperta şi tehnoredactare: Andrei Ştefanachi. Editura TipoMoldova este recunoscută academic de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice pentru domeniile filologice, istorice şi studii culturale. Ediţia este în limbile română, franceză, engleză şi germană, traducerile fiind realizate în colaborare cu Centrul de traduceri „Universum” Iaşi.
În „Cuvânt înainte”, aparținând distinsului profesor şi scriitor Valeriu Stancu, stau încrustate următoarele rânduri, între altele: „Sufletul este un captator, un rezervor al trecutului. În el se adună sentimente, pasiuni, trăiri, patimi, iubire, ură, invidii, împliniri, dăruiri, în sfârşit, toate relele ce sunt, în mod fatal, legate de o mână de pământ. Cu toate acestea, în mod paradoxal, nimic din ceea ce e omenesc nu poate înţeleni sufletul. Când acest rezervor se umple, ce faci cu prisosul său? Îl înzideşti în scris. Sufletul este Spaţiul Sacru al Singurătăţii. (…) De fapt, poezia o trăieşti, nu o scrii. Cea mai frumoasă parte a operei tale nu e pe hârtie, ci în suflet. În sufletul care a zămislit starea poetică. Şi tot de aceea trebuie admirată „nebunia” scriitorului Aurel Ştefanachi care, prin propriile eforturi financiare şi logistice, le-a dăruit cititorilor şi confraţilor această minunată colecţie Opera omnia. (…) Astăzi trăim într-o lume care vrea să excludă poezia din sânul ei, trăim într-o lume care nu mai are nevoie de poezie, de sensibilitate, de metafizică, de frumos (de fapt, de mii de ani, oamenii tot încearcă să exileze poezia, să o scoată din cetate!), o lume care totuşi serveşte unor poetaştri la aburcarea în fruntea bucatelor. Căci afirmaţia lui Mihai Eminescu din Scrisoarea II – Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi/ Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi – e mai actuală chiar decât în veacul de care se plângea Poetul Nepereche. (…) Spaţiul tipografic acordat întâiului volum ne-a obligat să renunţăm la multe din numele care conturează literatura română de astăzi şi îi dau o inconfundabilă culoare. Când întreaga serie va vedea lumina tiparului, colecţia şi antologia ei vor avea, probabil, pretenţia exhaustivităţii. Deocamdată însă ne-am mulţumit să publicăm autorii care şi-au găsit timp să răspundă demersului nostru, oferind redacţiei textele în intervalul de timp impus de rigorile unei continuităţi ce caracterizează colecţia. Aşadar, la ce bun poeţii? Măcar ca să arate cât de viu este oricând spiritul unui popor, ca să probeze bogăţia sufletească a acestuia, chiar şi în vremuri sărace, ca să le reamintească semenilor că existenţa umană s-a zămislit întru poezie. Poeţii sunt, cu adevărat, forţa veşnică de care orice putere vremelnică trebuie să ţină seama. O dovedeşte, cu prisosinţă, colecţia de poezie română contemporană a lui Ştefanachi. Et c’est assez, pour le poete, d’etre la mauvaise conscience de son temps. Nu-i aşa? De nu-mi daţi crezare, acordaţi-i credit măcar scriitorului francez Saint – John Perse care, cu fraza pe care tocmai am citat-o, îşi încheia alocuţiunea la banchetul Premiului Nobel din 10 decembrie 1960”.
Mai adăugăm, despre antologie, că fiecare autor beneficiază de 18 – 20 pagini care cuprind şi date bio – bibliografice şi de câte o vignietă pe pagină. De la cuprinsul ce conţine 95 de autori, îi cităm pe următorii: Ion ANDREIŢĂ, George ASTALOŞ, Emil BRUMARU, Zenovie CÂRLUGEA, Doina CETEA, Anatol CIOCANU, Vasile DÂNCU, Aurel DUMITRAŞCU, Nicolae Dan FRUNTELATĂ, Ilie GORJAN, Dimitrie GRAMA, Gheorghe GRIGURCU, Ioan LASCU, Lidia LAZU, N. Grigore MĂRĂŞANU, Ion MURGEANU, Theodor RĂPAN, Aurel RĂU, Felix SIMA, Passionaria STOICESCU, Nicolae STOIE, Aurel STORIN, Ion VATAMANU, Baki YMERI, Vlad ZBÂRCIOG.
Pentru pofta de Poezie pe care ne-a incitat-o această ANTOLOGIE, încheiem în ritmul şi în cuvintele lui Nichita STĂNESCU: Ave! Calul meu alb saltă pe două potcoave!
Felix SIMA