Corespondență din Franța, de la scriitorul-medic Nicolae Radu: Monografia Cremenarilor – o așteptare confirmată


Terminam, cu ani în urmă, cartea cu titlul oximoronic „Memorie uitată”, o împreunare de istorie și ficţiune, cu o mărturisire de inimă: „Cremenari! Nume de sat cu oameni înfrăţiţi cu cremenea, piatră care se sparge și trimite ecouri în istorie. Lovită cu amnarul cântă sau plânge, scapără scântei, aprinde focul și biruie tăria fierului, îl face sabie, care varsă, la nevoie, sânge. Acesta este satul, comuna după Cuza și din nou satul, după comuniști, care merită intrarea în istorie printr-o Monografie”.
Mi-a fost teamă că voi pleca înainte de a vedea împlinită această dorinţă împărtășită de numeroși consăteni, trăitori sau care au părăsit această lume. Cu multă bucurie am aflat despre lansarea de la Galicea, din 10 iunie 2017, a unei Monografii a Cremenarilor. Nu înţeleg, acum, după ce am citit-o din scoarţă în scoarţă, de ce a fost evitat acest titlu adevărat al căr­ții. Pentru că, opinia mea, car­tea „CREMENARII ARGEŞULUI. Pe firul istoriei”, semnată de trei reputați autori, este o MONOGRAFIE, întocmită după toate regulile genului.
Mărturisesc că am avut unele rezerve când am auzit despre intenţia fraţilor Cincă, bine reprezentaţi de inimosul și pragmaticul George Cincă, de a întocmi o Monografie a Cremenarilor. Ştiam de existenţa unei monografii, aflată în manuscris, a învăţătorului meu Dumitru Gh. Tomulescu. Cunoscând acribia dascălului, respectat de tot satul, mă temeam că noua Monografie ar putea să fie umbrită de spectrul lui, aflat permanent deasupra satului, de bogăţia informaţiilor din lucrarea sa. Cu satisfacție deosebită am constatat că autorii volumului „CREMENARII ARGEŞULUI. Pe firul istoriei” au întocmit o carte originală, în care au recunoscut și respectat totodată și contribuţia învăţătorului Tomulescu, menţionând cu scrupulozitate informaţiile provenite din manuscrisul primit de la fiul acestuia, inginerul Emilian Tomulescu, ceea ce conferă cărţii o garanţie de seriozitate. („…manusrisul – cel al învățătorului Tomulescu – n.n.) este valorificat prin apariţia cărţii de faţă”, se spune la pg. 16.).
Am în faţă un frumos exemplar din cartea semnată de Teodor Mavrodin, Gheorghe Cincă și Marin Cercel. Am citit-o cu mare atenţie și interes și pot să spun că este o adevărată bijuterie, atât ca realizare tipografică, dar mai ales prin bogăţia de informaţii ce le cuprinde, prin modul de structurare a textului și stilul care atrage. Toţi cei trei autori au merite incontestabile în realizarea acestei lucrări monografice de excepție.
E greu de făcut o cuantificare axiologică a unei asfel de lucrări. Numărul mare de coeficienţi, motivaţia, determinarea, logistica, nivelul de pregătire specială, capa­citatea de efort etc. limitează posibilităţile de angajare într-o astfel de întreprindere. De aceea este lăudabilă iniţiativa autorilor, recompensată prin apariţia MONOGRAFIEI CREMENARILOR – „o reconstruire, astăzi mai mult decât necesară” și „o resuscitare minuţioasă a unui colţ de ţară”, așa cum frumos cuvântă în Prefaţă, distinsul academician Dan Berindei.
Toţi cei trei autori au merite de netăgăduiit, cum remarcam mai înainte, pentru apariţia aces­tei monografii tipărită cu titlul „CREMENARII ARGEŞULUI. Pe firul istoriei”, scrisă cu seriozitate și acribie. Voi începe cu Marin Cercel, omul care a știut să adune la „masa de lucru” pe cei ce puteau să o întocmească, un sponsor generos și determinat, posesorul unei mari cantităti de documente și un istoric cu experienţă editorială, autor a numeroase lucrări știinţifice cu subiecte istorice și etnologice. Calitatea de fiu al Cremenarilor, hărnicia și experienţa de arhivar l-au ajutat să asigure coerenţa unei lucrări complexe și exigente. George Cincă, reprezentantul fraţilor Cincă, așa cum ţine să pecizeze de fiecare dată, cu modestie, este cel care și-a asumat și dificultăţile, previzibile, de a asigura logistica necesară întocmirii unei lucrări de o asemenea anvergură. Despre fraţii Cincă – Nicolae-Dorel, George, Mihai-Petre, Ioana și Emilia – risipiți pe diverse meleaguri, într-o perioadă de tristă amintire, dar prezenţi permanent cu spiritul la Cremenarii natali, trebuie subliniat că sunt urmași a trei familii respectabile – Cincă, Popian și Angheloiu, care au făcut istorie în acest ținut de legendă, așa cum reiese și din documentele prezentate în Monografie. George Cincă a început prin colecţionarea de documente privitoare la apariţia și dezvoltarea colectivităţilor omenești pe teritoriul comunei Cremenari. A găsit numerose informaţii, a descoperit că pe aceste meleaguri au trăit oameni pe vremea unor împăraţi romani, informaţie confirmată de fapta patriotică și culturală a consăteanului Toma Mihai, care a făcut drumul până la București, cu căruţa, ducând cu el o traistă plină cu monede vechi descoperite din întâmplare în ogorul său. A fost o muncă dificilă, desfășurată cu abnegaţie și spirit civic, cu deplasări prin sate și vizite de documentare la diverse biblioteci și la arhive regionale și naţionale. A fost nevoie de talent organizatoric pentru a forma și coordona o echipă capabilă să îndeplinească o muncă atât de complexă. Şi, aș mai adăuga, și de o investiţie materială și sufletească remarcabile, de care puţini sunt în stare. Din acest colţ de pagină, doresc să le exprim recunoștinţa mea și, sunt convins, și a consătenilor noștri.
Să dăm cezarului ce este al cezarului. Autorul principal este profesorul Teodor Mavrodin. Fost director al Arhivelor judeţene Argeș, în prezent pensionar, este autor și coautor al unor importante lucrări de istorie, arheologie și etnologie, apreciat și respectat de specialiști și colegi. Rugat de colegul arhivist din judeţul Vâlcea, Marin Cercel, profesorul Teodor Mavrodin a acceptat să coordoneze opera de realizare a aceastei magistrale Monografii a Cremenarilor, ceea ce a fost o onoare pentru comuna noastră, dar și pentru județul nostru. Rezultatul – o carte momnument care valorifică un sat, o comună, un sat românesc, tom de mare preț ce rămâne ca document pentru generaţiile viitoare.
Cu orgoliul cremănă­reanului, dar și cu modestia scriitorului care lasă în urma sa o operă cu o lume diversă, cu predilecție din cea a satului, notez, în finalul acestor rânduri, că și volumul publicat de mine la Editura «Antim Ivireanul» din Râmnicu Vâlcea, cu titlul „Memorie uitată” poate fi adăugat, ca document, la monografia integrală a satului Cremenari, al cărui început se pierde în negura istoriei. Faptele prezentate în cartea mea sunt adevărate în bună măsură, rezultat al unei documentări pe care am făcut-o cu conștiinciozitate, completată, atunci când mi-au lipsit unele documente, de ficţiune literară, evident subiectivă, dar plină de respect pentru concetățeni, pentru satul, comuna și din nou satul meu natal cu nume de piatră care, lovită cu amnarul, trimite ecouri în istorie, cântă sau plânge, scapără scântei, aprinde focul și biruie chiar și tăria fierului…

Bourg-en-Bresse, 15 iulie 2017